Meciul se va disputa luni, 23 aprile, de la ora 19.00, pe stadionul Tineretului.

Preturile biletelor:
* Peluza, tribuna a II-a si tribuna I – 10 lei
* Sectoarele S si T – 20 lei
* Fotolii – 100 lei

Programul caselor de bilete:

* Vineri: 14:00 – 21.00, de la magazinul oficial FC Brasov
* Sambata: 10:00 – 21.00, de la magazinul oficial FC Brasov
* Duminica: 10:00 – 21.00, de la magazinul oficial FC Brasov
* Luni: incepand cu ora 10.00, doar de la casele de bilete de la stadionul Tineretului

Sursa: fcbrasov.ro

De la Csaba Gyorffi citire: “În primul meci cu campioana Uruguayului – am reuşit să câştigăm. Nu ne-au dat drumul de acolo, până nu le-am acordat revanşa. La revanşă, unul dintre jucătorii noştri i-a dat de două ori consecutiv mingea printre picioarele lui Spencer. Supărat, Spencer i-a dat o palmă peste cap şi i-a arătat obrazul. Eu am sărit să îi despart. La finalul meciului, Spencer mi-a adus un tricou. Era galben cu dungi negre verticale. Noi aveam culorile alb cu albastru. La venirea acasă, când i-am arătat lui Silviu Ploieşteanu tricoul, a zis ca renunţăm la tricourile albastre şi facem comandă pentru modelul ăsta”.

Povestea asta a părut interesantă pentru agenţia spaniolă de presă EFE.

Partida se va desfasura duminica, 25 martie, de la ora 19.00, pe stadionul Tineretului.

Preturile biletelor:

* Peluza, tribuna a II-a si tribuna I – 20 lei
* Sectoarele S si T – 30 lei
* Fotolii – 100 lei

Programul caselor de bilete:

* Vineri: 10:00 – 21.00: de la magazinul oficial FC Brasov
* Sambata: 10:00 – 21.00: de la magazinul oficial FC Brasov
* Duminica: incepand cu ora 10.00:de la casele de bilete de la stadionul Tineretului

Sursa: fcbrasov.ro

Apoi omul a răspuns la toate întrebările, fără să se ferească, ba chiar le-a dezvăluit şi următorul 11 la meciul cu Pandurii, cu condiţia să nu-l scrie nicăieri. Doar aşa, pentru băieţi. Suporterii au fost şi ei ok, majoritatea ştiu care-i situaţia cu finanţele echipei, chiar n-au vrut să comenteze asta. A fost şi un suporter care a vorbit încontinuu fără să pună o întrebare, doar vorbea şi peste ai lui şi peste Şumi, peste toţi. Dacă stafia lui Ivăncescu apărea levitând pe-acolo “să vă spun prieteni cum puteţi câştiga campionatul”, eu bine, omul ăsta putea s-o întrerupă şi să povestească el ceva peste.

Una peste alta a ieşit mişto, cu totul altfel faţă de o conferinţă de presă. Puteţi citi ce s-a vorbit în linkurile de mai jos.

• Marius Șumudică: fotbal și caterincă, pe fond de colesterol mărit.
• Cum a fost la întâlnirea cu Şumudică?

Partida se va disputa vineri, 2 martie, de la ora 18.00.

Preturile biletelor:

- Peluza, tribuna a II-a si tribuna I – 15 lei
- Sectoarele S si T – 25 lei
- Fotolii – 100 lei

Programul caselor de bilete:
- Joi: 10:00 – 21.00 / de la magazinul oficial FC Brasov
- Vineri: incepand cu ora 10.00 / de la casele de bilete de la Stadionul Tineretului

Sursa: fcbrasov.ro

foto: bloghita.info

Când eram eu mic şi cochetam cu fotbalul la fosta ICIM – o echipă unde ni se cereau la fiecare trei luni bani de echipament şi mingi da’ noi ne antrenam tot în teneşi cu mingi de plastic – obişnuiam să facem concursuri de “duble”, de câte ori poţi să loveşti mingea cu piciorul, capul, pieptul, umărul, calcâiul etc fără să cadă . Aşa ne alegeam în echipă, aşa stabileam ordinea la machit sau 21 (cine a jucat la batatorul de covoare fotbal ştie despre ce vorbesc).

Ei bine, pe vremea aia un hâtru ne-a povestit că faza cu jongleriile nu e suficientă dacă vrei să te faci fotbalist. Cică ştie el de unu, care în pauza unui meci al Steagului, a făcut duble 14 minute încontinuu. “Şi ăla, bă băieţi, n-a ajuns mare fotbalist. Trebuie mai mult decât jonglerii”.

Pe-atunci am crezut că e o legendă, una din multele pe care ni le spuneau ăi bătrâni doar doar nu le mai lovim Daciile ultralustruite cu mingea.  Recent, împreună cu amicul Silviu, am pus mâna pe câteva numere ale revistei Fotbal, care a apărut în perioada comunistă în România. Şi-acolo l-am găsit şi pe omul legendă, un braşovean, Decebal Câmpeanu îl cheamă. A câştigat concursul naţional de jonglerii cu mingea organizat în 1970 de FRF. Isprava a fost săvârşită în pauza meciului Steaua-Steagu Roşu Braşov (15 noiembrie 1970). Omul a făcut 14.313 de “duble”.

Întrega poveste a lui Deca o puteţi citi pe 7sport. 

Mai întâi Pescaru a egalat în minutul 23 şi a stabilit scorul pauzei. La reluare, spaniolii fac repede 1-2, pentru ca fundaşul lateral Mişu Ivăncescu să lanseze ofensiva generală. Ah, şi să intre în istoria clubului. Purtătorul tricoului cu numărul 2 de la Steagu’ a egalat la… 2 în minutul cincizezci şi… doi, apoi a transformat penalty-ul prin care “albii” (atunci încă nu eram galben-negri) preiau conducerea. Dubla lui Ivăncescu însemna că e primul “stegar” care reuşeşte o asemenea chestie în cupele europene. Cu 10 minute înainte de final vârful Marcel Goran înscrie pentru 4-2 şi duce scorul dublei manşe la 4-4. Pe vremea aceea nu erau luate în considerare golurile înscrise în deplasare, iar în caz de diferenţă egală se juca un al treilea meci, terenul fiind tras la sorţi.

Articolul e scris de colegul nostru Răzvan Ionuţ Dobrică şi este, probabil, cel mai complet articol pe care-l puteţi citi despre acest meci, unul din cele mai bune din istoria echipei locale de fotbal.

Am reuşit să prind “pe peliculă” nişte goluri frumoase, câteva driblinguri reuşite, o serie de tackling-uri spectaculoase şi niţel bambilici, ca să fie satisfăcute şi cele mai exigente gusturi.

foto: Mediafax

Puţină lume că unuia dintre cei mai iubiţi fotbalişti ai FC Braşov, Mugurel “Pele” Buga, îi place şi şahul. Îi place de mic, când câştiga şi concursuri şcolare. “Nu mai țin minte exact, dar cred că la Daciadă a fost. Se organizau mai multe concursuri sportive, printre care și cel de șah. Ne-au adunat pe toți copii la stadionul Municipal. Nici nu mai știu prin ce clasă eram, a trecut ceva timp de atunci…”, a povestit Pele pentru 7sport.

Pe lângă această caracteristică de turneu memorial, competiţia, care se desfăşoară între 9 şi 11 decembrie a.c., este şi caritabilă, banii rezultaţi din taxa de înscriere fiind donaţi soţiei şi fiicei ghanezului, Ioana şi Jennifer, care au scăpat tefere din acel accident.

Cică pentru primăvara viitoare se are în plan organizarea unui turneu asemănător dar care acum să vină în sprijinul comunităţii locale.

Detalii despre cum a fost prima zi de turneu găsiţi aici.

“Nu puteai să nu îl iubeşti pe Ibrahim. Suporterii l-au iubit cu adevărat, ceilalţi nu l-au mai băgat în seamă când a fost nevoie de ajutorul lor, dar nu vreau să comentez mai mult. În ultimii 3 ani, Moş Nicolae şi Moş Crăciun vine la Jennifer, datorită eforturilor fanilor braşoveni. Le mulţumesc din suflet. Datorita lor, Ibrahim este în continuare viu în sufletele noastre”, povesteşte soţia fotbalistului.

Un interviu pe larg în 7sport.

Genul de fotografii care pot fi văzute pe FCSteagu.ro. Foto: RID

Pentru că și fotbalul contribuie la definirea identității orașului nostru, vreau să vă îndrept atenția spre un site care e la ani lumină depărtare de “nota obişnuită” a site-urilor “sportive” de pe la noi.

FCSteagu.ro se numeşte site-ul unde împreună cu un prieten (el fiind cel care deţine site-ul) postăm tot felul de fotografii şi clipuri cu FC Braşov realizate la cele mai recente meciuri sau recuperate din negura istoriei. E mai “light” site-ul ăsta ca să zic aşa. Adică cei care sunt prea leneşi ca să citească trei-patru paragrafe La Stegaru’, unde postez doar chestii legate de istoria clubului sau de corazon, îşi pot clăti ochii cu fotografiile de pa FCSteagu.ro. Aici găsiţi cea mai recentă galerie foto, de la meciul pe care ai noştri l-au câştigat în faţa Astrei Ploieşti cu 2-0, ultimul de pe 2011 jucat pe terenul propriu. Cine ştie, poate sunt şi printre cititorii de aici câţiva care se vor regăsit în poze.

via 7sport.

15 Noiembrie 1961: echipa de fotbal a Uzinei de Autocamioane, Steagul Roșu Brașov (actuala FC Brașov), câştiga prima ediţie a Cupei Balcanice Intercluburi, învingând în meciul decisiv, la Sofia, echipa Levski, cu 4-2. Este primul trofeu internaţional obţinut de o echipă de club din România, şi a fost câştigat în faţa unor adversari precum Fenerbache Istanbul, Levski Sofia, AEK Atena şi Partizani Tirana. Cei din urmă nu prea au un nume sonor, însă despre primele trei, oricine cu ureche “fotbalistică” a auzit măcar. Desigur, despre acest trofeu se spune că n-ar fi mare lucru, fiind obţinut în faţa unor adversari care, la vremea respectivă cel puţin, erau cotaţi sub noi (aş mai vrea să văd în ziua de azi cum o echipă românească bate pe AEK la Atena cu 4-2 sau pe Fener cu 3-0). Se uită, destul de uşor cred, despre faptul că toate acele echipe erau multiple campioane în ţările de provenienţă pe când “stegarii” aveau abia patru sezoane în prima liga din România.

Oricum, bine măcar că oamenii de atunci au ştiut să se bucure, ieşind cu miile în stradă pentru a întâmpina echipa întoarsă de la Sofia cu trofeul Cupei Balcanice.

15 Noiembrie 1987: “Stegarii” şi braşovenii  intrau din nou în prim-planul României, dar nu printr-o altă reuşită sportivă, ci printr-o acţiune socială: revolta anti-comunistă. Începută mai întâi ca o grevă la Uzina de Autocamioane, muncitorii fiind nemulţumiţi de reducerile salariale nejustificate, ieşirea în stradă a celor de la uzină pentru a-şi revendica drepturile s-a transformat uşor-uşor într-o mişcare pentru revendicarea onoarei şi libertăţii. La Spitalul Judeţean, “Deşteaptă-te, române!” a răsunat din glasurile a mii de oameni, a urmat apoi  “Jos comunimsul!” şi tot arsenalul de scandări împotriva regimului şi lumea experimenta ce mişto e sentimentul ăsta numit libertate.

După ce sediul Comitetului Judeţean de Partid (aflat în clădirea Consiliului Judeţean de azi) a fost devastat şi portretul lui Ceauşescu rupt de pe cupola clădirii şi incendiat, au loc primele ciocniri între populaţie şi forţele de ordine. Lipsiţi însă de o organizare care să le permită să ţină piept trupelor Miliţiei şi USLA, braşovenii sunt dispersaţi, operându-se apoi arestări. Într-un final, după procesul din 3 decembrie 1987, 61 de muncitori sunt condamnaţi pentru acţiunile din timpul revoltei, fiind daţi afară de la uzină şi deportaţi.

Et voila comme on ecrit l’histoire !