În deschiderea expoziției va avea loc și o proiecție de film, “Primul an de Brașovul Pedalează”, în care vom prezenta activitatea asociației în primul an de existență.

Numa-aşa, să vedem de ce li s-or fi dat ălora premiul.

Centrul de Voluntariat Braşov, a organizat în cadrul Săptămânii Naţionale a Voluntariatului (9-15 mai) o expoziţie de fotografie „Pe urmele Bicicletei…” având ca temă evoluţia bicicletei de-a lungul istoriei, acţiune desfăşurată într-un spaţiu neconvenţional – Strada Sforii din Braşov. Pe lângă expoziţie, voluntarii centrului au mai expus şi machete cu biciclete realizate din materiale reciclabile (sârmă, hârtie, tablă, etc) O parte din acestea pot fi văzute în poza ataşată . Deoarece s-a lucrat foarte mult la expoziţie, dar şi pentru faptul că a fost vizitată de foarte multe persoane, ne-am hotărât să o mai lăsăm încă o săptămână.

Vă invităm pe toţi bicicliştii (dar nu numai) să călătoriţi împreună cu noi “pe urmele bicicletei”. Expoziţia este deschisă tot timpul până în data de 22 mai 2011.
Centrul de Voluntariat Brasov

Ce ziceţi? Mergem să vedem? Eu unul mă voi duce sigur!

Dansul asta nu e cel despre care vorbim

Muzeul „Casa Mureşenilor” Braşov vă invită miercuri, 1 septembrie 2010, ora 13.00 la deschiderea cursului de dans de epocă ROMANA.
În secolul al XIX-lea la Braşov se năştea un dans de societate unic şi original, ca reacţie specifică unei epoci în care naţiunile şi naţionalităţile concurau în toate planurile, cel al vieţii sociale nefăcând excepţie nici el de la regulă. Cu toate acestea, încă de la apariţie, acest dans a fost preluat de toate comunităţile Transilvaniei, un asemenea exemplu venind chiar din oraşul de la poalele Tâmpei. La balul Casinei maghiare relatează un cotidian clujean că au participat şi românii, în hainele lor tradiţionale brodate cu aur (hainele specifice din Şcheii Braşovului), şi au dansat „Romana”; s-a manifestat o atmosferă frăţească, după cum consemna corespondentul maghiar.

În paginile de mică publicitate din „Gazeta Transilvaniei” (ziarul familiei Mureşenilor), maestrul de dans Carol Samagyi anunţa organizarea de „curs pentru învăţarea Romanei, Quadrilului şi a Valsului în 6 paşi”. În secolul al XX-lea, studenţii braşoveni de la Cluj „exportau” un dans local, conferindu-i anvergură „naţională” cu ocazia serbării maialului foştilor absolvenţi ai Liceului nr. 1 Românesc (mult mai cunoscut astăzi ca Liceul „Andrei Şaguna”).

“Ne aflăm astăzi în fericita situaţie de-a încerca renaşterea unui dans naţional românesc de societate prin organizarea unui curs pentru instructori de dans, care să promoveze acest monument al patrimoniului cultural naţional imaterial. Acest proiect nu putea fi realizat fără ajutorul partenerilor noştri Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Braşov, Opera Braşov, Asociaţia Culturală Germano-Română „Romanima” Nürnberg şi fără ajutorul financiar al Administraţiei Fondului Cultural Naţional”, spun oamenii de la Muzeu.

adevarul.ro

Casa Sfatului găzduieşte până la sfârşitul lunii o expoziţie mai inedită: ” Fumatul – un viciu istoric” , expoziţie realizată de mai multe muzee din ţară. Istoria tutunului, pipe din spumă de mare, din lemn sau ceramică toate se pot afla şi admira la Casa Sfatului. Şapte muzee din ţară şi-au adunat operele şi au contribuit la realizarea acestei expoziţii. Muzeul de Istorie din Braşov a constribuit cu pipe de porţelan germane şi veneţiene, de o mare însemnătate istorică. De aici

Expoziţia poate fi admirată zilnic între orele 10.00 – 18.00 până în 31 august.

Program de vizitare a bastionului Graft

Pentru că am mers să beau o cafea la Cafeneaua Graft şi am descoperit ca este inchisa pentru renovare, mi-am indreptat pasii catre Bastionul Graft. Spre rusinea mea nu l-am vizitat niciodata si am decis ca acum este momentul. Mai bine mai tarziu decat niciodata…

Biletul este cat o cafea, pentru mine ca adult. Atasez poza cu programul.

Doamna muzeograf de acolo este de real-ajutor pentru orice intrebare sau nedumerire. Ne-a vorbit foarte frumos si ne-a prezentat fiecare obiect din muzeu (lucru neobisnuit pentru un muzeograf din Romania , dar foarte placut) cat si o trecere in revista a principalelor bresle din Brasov .

Golurile de tragere au reprezentat din punctul meu de vedere, atractia principala. Daca vreti sa aflati de ce, va invit sa vizitati muzeul.

PS- Nu recomand vizitarea cu pantofi cu toc de nici un fel deorece sunt scari foarte inguste.

Detalii şi câteva imagini ce sunt expuse în expoziţie găsiţi aici.

În stânga, telefon Eriksson de la 1903

Ăsta e numele expoziţiei de la Casa Mureşenilor. Sunt prezentate diverse obiecte casnice care reprezentau “high-tech”-ul de la începutul secolului trecut. M-am râs la maşina de scris cu ac şi două butoane şi la gramofonul portabil. (pe bune, există aşa ceva, e cât un walkman). Pe lângă astea mai sunt telefonane, patefoane, aparate de proiecţie, jucarii, filtre de cafea, “mag”-uri, toate reprezentând o eră apusă. Cel mai nou obiect este, am impresia, un magnetofon din 1965. Intrarea e 4,5 lei. Muzeul “Casa Mureşenilor” e în Piaţa Sfatului chiar lângă trecerea de pietoni.

Si cum o fata cu pantofi Musette si fular Stefanel o arde in continuare fancy Prin Brasov, ma opresc astazi la ….Muzeul Civilizatiei Urbane. Acest muzeu se afla in Piata Sfatului colt cu Apollonia Hirscher si este- pentru multi dintre noi, acea cladire care a fost foarte mult timp reconditionata de langa Pizza Roma. In sfarsit am zis, au terminat-o. Dar se pare ca nu-i asa. Ce-i drept, pe dinafara arata foarte frumos, numai ca, inauntru, se poate vizita doar parterul. Cam saracacios as spune …momentan, sper ca in viitor sa fie mult mai bine pus la punct. Nu dureaza decat vreo 10-15 minute de vizitat-asta daca mai ai si nelamuriri, nu au nici un ghid bine pus la punct, doar ce poti citi pe ici pe colo. Mi-a placut foarte mult ultima incapere in care se afla chestii femeiesti sasesti: materiale, bibiluri ale costumelor, clame, brose …un fel de Meli Melo al vremurilor de atunci, cu materiale veritabile de aceasta data.

Biletul de intrare este de 5 lei pentru cei ca mine si redus studentilor, elevilor si pensionarilor.

Prima Şcoală Românească. Sursa foto: infotravelromania.ro

Nu mai vorbesc aici despre Muzeul Mureşenilor sau Muzeul de Etnografie. Sau Muzeul Judeţean de Istorie. Adică ăla din Piaţa Sfatului despre care mulţi habar n-au. Nu ştiu unde e vina. Parte a ei stă şi-n ignoranţa cu care tratează oamenii astfel de edificii culturale. În ţara lui Guţă, e mai greu cu civilizaţia..

Cea mai mare parte din vină pică în schimb şi pe umerii autorităţilor. Pe umerii mass-media. E adevărat. Un articol despre silicoanele Biancăi Drăguşanu produce mai mult interes decît un anunţ despre o noapte albă a muzeelor braşovene. La fel şi o investiţie în asfalt scump, produce mai multe lovele decît investiţia în renovarea faţadei unui muzeu.

Cînd a fost ultima noapte albă a muzeelor în Braşov? Apăsaţi F5 pentru refresh. Eu nu-mi aduc aminte.

La Prima Şcoală Românească încasările într-o “lună bună” nu depăşesc vreo 200 de lei. Adică nici măcar 100 de Euro. Cu toate astea, nici nu pot să-mi imaginez cum, dar ea e acolo. În Piaţa Unirii din Schei. Acolo unde în fiecare an toată floarea urbei vine şi depune coroane la monumentul din intersecţie, într-o comuniune ipocrită şi vădit populistă.

Am putea face atît de multe pentru oraşul ăsta..

Vă las cu explicaţia din wikipedia, mă duc să dau o tură să văd şi eu. Cu ocazia asta aflu şi cât e preţul la bilet, bănuiesc că e ceva infim, anu’ trecut era vreo doi lei intrarea.

Lucian Bernhard, născut ca Emil Kahn, (n. 15 martie 1883 – d. 29 mai 1972) a fost un artist grafic, pictor, designer, arhitect, designer de seturi de litere, designer de decorări interioare şi profesor de arte frumoase german. A fost profesor de grafică la “Unterrichtsanstalt des Kunstgewerbemuseums” din Berlin, Germania, până în 1923, după care a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde a trăit până la decesul său.

Lucian Bernhard este îndeobşte cunoscut ca promotor al afişului (sau al posterului) ca formă grafică de impact vizual, fiind asociat cu mişcarea artistică germană a afişului de mare impact social şi vizual, Plakatstil, precum şi ca realizator de diferite seturi de litere, care îi poartă numele, Bernhard.

Lucian Bernhard, născut ca Emil Kahn, (n. 15 martie 1883 – d. 29 mai 1972) a fost un artist grafic, pictor, designer, arhitect, designer de seturi de litere, designer de decorări interioare şi profesor de arte frumoase german. A fost profesor de grafică la “Unterrichtsanstalt des Kunstgewerbemuseums” din Berlin, Germania, până în 1923, după care a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde a trăit până la decesul său.Lucian Bernhard este îndeobşte cunoscut ca promotor al afişului (sau al posterului) ca formă grafică de impact vizual, fiind asociat cu mişcarea artistică germană a afişului de mare impact social şi vizual, Plakatstil, precum şi ca realizator de diferite seturi de litere, care îi poartă numele, Bernhard.