Pareri? Ati baut-o/ vazut-o?

Nu vreau să discut despre spital ci despre faptul că și-au pus un mesh mare pe care scrie mizeria aia.

Faza e că, în afară de zvonuri, n-am găsit nimic, nu tu un manifest în poştă, nu tu un e-mail, nici măcar un invite pe facebook amârât. Ştiţi ceva?

Bun aşa.

Întrebăm şi noi, ca băieţii, nu cumva în preajma primăriei Braşov există deja un centru de informare turistică? Ăla de deasupra veceului public? Nu cumva asta a fost şi justificarea referitoare la construcţia chestiei ăleia acolo, că-i dau voie omului să-şi facă o cafenea doar să facă şi informare turistică?

Şi-ar mai fi o chestie. Banii vin de la MRDT, ministerul ăla cu Elena Udrea şi turism.

“Pentru centrul de informare care va fi realizat în municipiul Braşov, costul investiţiei se ridică la 626.252,88 lei, din care cofinanţarea de la bugetul local fiind de 9.399,9 lei. Cele două centre naţionale de informare şi promovare turistică vor arăta identic: vor avea formă circulară, vor fi construite pe structură din lemn cu geam termopan şi vor avea toate facilităţile şi pentru persoanele cu dizabilităţi” [sursa].

150.000 de euro nu-i cam mult pentru o chestie din lemn cu termopane? Din ce naiba-l fac, lemn de tec?

Pentru celelalte cinematografe situaţia este puţin complicată. După cum ne-a declarat primarul George Scripcaru, la cinematograful Modern va fi amenajată o sală pentru Teatrul Arlechino, pentru că foarte mulţi copii vor să vadă piesele de teatru, dar în sala de pe str. A. Hirscher nu este prea mult spaţiu. Atât pentru sala de la Modern, cât şi pentru sălile Astra şi Popular, în acest an vor fi realizate studii de fezabilitate, pentru a se determina care este cea mai bună destinaţie. „În bugetul local din acest an se vor prinde fonduri şi pentru aceste studii. Noi sperăm ca Astra şi Popular să rămână cinematografe. Vom vedea ca vor spune aceste studii”, ne-a declarat Cecilia Doiciu, directorul Direcţiei de Relaţii Externe din Primăria Braşov.

Cum adică să rămână cinematografe? Păi Astra este cârciumă/bar/biliard de aproape un deceniu. Iar Popular, D-zeu să-l ierte, a fost primul cinema închis din Braşov.

Ziceti voi, in bucata ramasa nevopsita nu merge un albastru aprins? Sincer?

Azi m-am dus frumusel la Carrefour sa iau o baterie. Ma duc, studiez oferta, aleg una acceptabila, o pun in cos si merg fuguta-fuguta la casa. Scaneaza si imi zice: “296 de lei, va rog”. Mi-a picat fata, eu stiam ca e 269… adica o diferenta de vreo 20 si ceva de lei. I-am zis ca pe raft e mai putin. Scoate bonul si imi arata.

Bateria costa 269 de lei si inca vrei 26.90 de lei ceva. Ma intreba pe mine”Ce sunt astia 23 de lei?”. Mirat zic “Da’ pe mine ma intrebati? Eu sunt client, habar n-am ce bagati acolo…”

In fine, ma pune sa astept… am stat 5 minute fara sa vina nimeni sa ma bage in seama. Ma duc sa ma uit personal la raft, poate sunt putin chior si nu le vad bine. Ajung acolo si am vazut ceea ce se vede si in poza de mai jos:

269 de lei bateria + 26.90 de lei o chestie pe care ei o numesc “Depozitare acumulator vechi”.

Ma duc la casa si ii explic femeii de acolo. I-am zis ca nu vreau sa depozitez nimic, niciun acumulator vechi la ei.

“Pai stati, taxa asta de depozitare se ia daca nu aduceti acumulatorul vechi si cand il aduceti vi se returneaza suma retinuta”.

FGS, ma duc nervos acasa, pun bateria pe masina, iau acumulatorul vechi si m-am dus la info clienti si i l-am trantit pe masa. Gagica de acolo a fost draguta, agariciul care trebuia sa ia bateria sa o duca “la depozitare” a venit cu o fata de manelist si mi-a zis “ai adus o baterie sa iei bani?“. Mare noroc ca am un calm enervant si l-am ignorat.

Dragut ar fi fost sa anunte pe undeva chestia asta, undeva, sa nu fac doua drumuri aiurea-n tramvai si sa imi pierd timp cu lamuriri.

Cum a facut acest “trick”?

Click pe poze pentru full-size. Mno, cum a cocotat-o si pe bordura si pe cealalta masina?

Doar mie mi se pare ca e ca nuca in perete acolo?

Zile de glorie

Citeam recent pe blogul Căţelului Alpha o chestie care chiar a pus punctul pe “i”: unde e, dom’le, pasiunea sportivă a urbei Unde e cultura sportivă a oraşului de sub Tâmpa, ce s-a întâmplat cu ea?

Desigur, unii or să-mi ureze un frigider plin cu carne pentru că ţara e pe ducă iar mie îmi arde de sport. Paranteză: în 1954, Naţionala de fotbal a Germaniei de Vest câştiga Cupa Mondială învingând… invincibila Ungarie, redând mândria şi onoarea unui popor care încă se recupera după “violul” din finalul celui de-al Doilea Război Mondial. În acelaşi an, constructorul german Mercedes Benz câştiga Formula 1. Mai aproape de zilele noastre, în 1995, discrepanţele rasiale din Africa de Sud aproape că s-au disipat odată cu succesul “Springboks” în finala Mondialului de rugby. Am închis paranteza.

Braşovul, slavă Domnului, are tradiţie sportivă cât pentru o enciclopedie. Oraşul de sub Tâmpa a dat prima echipă campioană a României la hochei pe gheaţă (Braşovia, 1926), prima campioană a României la fotbal din Transilvania (1928), singurul antrenor român în topul celor mai longevivi tehnicieni din lume (Silviu Ploeşteanu, 20 de ani la FC Braşov), cei mai mulţi campioni la raliu (Aurel Puiu, Ludovic Balint şi Dan Gârtofan), şi lista poate continua lejer. Avem tradiţie sportivă, nu-i ăsta baiul. Culmea, nici lipsa performanţelor nu prea poate fi pusă ca lait-motiv, dacă ţinem cont că FC Braşov, cu o echipă peticită de la an la an, a ajuns două sezoane la rând în semifinalele Cupei României, în timp ce echipa de hochei Corona Fenestela a disputat anul trecut atât finala campionatului naţional cât şi finala Cupei României. Bun, n-a câştigat nici una vreun trofeu, dar când ajungi undeva unde nimeni nu-ţi dă vreo şansă, e un început de drum.

Dar cum stăm cu acel ceva numit “pasiune sportivă”? Cum se face că Stadionul, Patinoarul şi Sala Sporturilor sunt mai mult goale? Un oraş cu aproxmativ 300 de mii de locuitori care nu sunt în stare să umple un patinoar de 3000 de locuri, un stadion de 8000 şi o sală a sporturilor de 2000 de locuri arată că avem o problemă gravă. Sunt câteva nuclee, la fotbal şi hochei în special, care încearcă să mişte ceva, să ţină pasiunea vie, dar e greu, e greu de tot. Trăind într-o ţară dominată de prejudecăţi şi ghidată de motto-ul “da’ mie ce-mi iese?”, discursurile despre idealuri par desprinse din cărţile de poveşti. Desigur, nimeni nu zice că-i satanic să scoţi bani din pasiunea sportivă, dar investind în ea fără un orizont, fără un ideal, nu ajungi nicăieri. Pentru a ajunge pe vârful cel mai de sus, e imposibil fără “un pic” de sacrificiu. Sportivii braşoveni par a fi înţeles acest lucru. Spectatorii (nu suporterii, pentru că termenul e mult prea elitist pentru nivelul la care ne aflăm) încă descoperă abecedarul.

Setaţi fiind pe consum în viaţa de zi cu zi, mulţi consideră că şi sportul se ghidează după aceleaşi coordonate: victorii după victorii, ca să avem motiv să ieşim la bere. Dacă e victorie, e bine. Dacă nu, (ăia de pe teren) sunt nişte proşti, nu merită banii daţi pe bilet. Se uită că înfrângerile sunt şi ele parte din sport, iar felul în care ştii să le primeşti arată ce fel de om eşti, ce caracter ei.

Cu regret scriu, dar braşovenii secolului XXI ştiu să fie alături de echipa sportivă preferată doar la succese. Partea aia cu “la bine şi la rău” e doar, aşa, un strigăt strigat sub influenţa euforiei acelui 3-0 de pe tabelă de la meciul precedent. În astfel de condiţii, nexam pasiune, nexam cultură sportivă. Există, însă, o gloată care de 2-3 ori pe an, umple Patinoarul pentru că vine Ciucul şi ungurii e unguri, umple Stadionul pentru că Steaua e numai una, şi mai merge şi la handbal pentru că “extraterestrele” de la Oltchim poartă pantaloni foarte scurţi.

Smooth Criminal

Când mă întorceam în seara asta acasă de la meciul din Cupă cu Bacău, am crezut că am băut prea multe beri după victorie. În staţia de la Patria, în timp ce aşteptam autobuzul cu alţi doi “stegari”, observăm pe aslfat, desenat cu cretă, conturul unei persoane. Bonus, vopsea roşie la cap şi genunchi. Cică un contur din ăsta pictat pe carosabil mai există într-o zonă a oraşului, n-am reţinut, din păcate, care anume, aşa că m-am bucurat să ştiu că desenul nu e “pe bune”.

Aşadar, o campanie de conştientizare sau de PR din partea vreunei instituţii?

P.S. detalii despre meci, altele decât ce vă dă “presa sportivă”, aici.

Şi-acum întrebarea: cum pe vremea când nu erau atât de multe pârtii de schi prin Poiana Braşov se bloca drumul pentru că erau mult prea multe maşini acolo, oare cum va fi acum când o să fie mulţi mai mulţi schiori? S-a făcut între timp vreo parcare prin zonă?

www.ziare.com

“Răsfoind” netul am găsit o ştire foarte interesantă şi chiar dacă nu este din Braşov sperăm că se va întâmpla şi la noi, dacă la alţii se poate. Iată ce zice ştirea: “În loc de aer condiţionat, timişorenii care circulă cu tramvaiele sau autobuzele primesc antiperspirante gratuite, într-o încercare a Regiei de Transport Public din Timişoara de a combate mirosul de transpiraţie din mijloacele de transport în comun. Astfel, la fiecare bilet sau abonament cumpărat, călătorii primesc gratuit un antiperspirant”. De aici.

O idee super tare, după părerea mea. Ar trebui pusă în practică în cât mai multe judeţe din ţară, mai ales având în vedere ce “miresme” sunt vara în mijloacele de transport în comun…să ne amintim de autobuzele care duc în Săcele unde este un adevărat sport exterm sa călătoreşti pe o distanţă mai mare.

Cum naiba s-a ajuns în situaţia de a intra la liceu cu nota 3.40? E clar că acest om n-are niciun interes pentru şcoală dar îl mai ţinem patru ani acolo, să ia 1.40 la Româna la Bac şi să se plângă că a fost stresat de camerele de luat vederi?

Cred că 8 clase obligatorii sunt suficiente.