Filmarea e mai jos.

Mouse pad cu Braşov România. La doar 7,99 USD. Iacătă-l

Cană de fier cu Braşov-România. 17,99 USD.

Tricou banal pe care scrie Braşov. 29,50 USD

Şapcă “Pupă-mă, sunt din Braşov”. 9,99 USD

Melodia “Sunt Şmecher” (I’m so cool) a cantautorului “Neluţu de la Braşov”. De pe Albumul Mafia Manelelor. Doar 99 de cenţi.

Hărţi vechi de pe vremea când Braşovul n-avea giratoare, adică 2005. Folosite, la doar 7,95 USD.

Dar, dacă aveţi bani de spart, şi chiar vă e dor de oraşul ăsta, nu fantezii, atunci puteţi să vă cumpăraţi o carte cu adevărat specială. “Procedurile celui de-al 10-lea simpozion IFTOMM cu privire la Ştiinţa Mecanismelor şi Maşinilor, care a avut loc în în Braşov, România”. Cam asta e traducerea aproximativă a titlului cărţii “SYROM 2009: Proceedings of the 10th IFToMM International Symposium on Science of Mechanisms and Machines, held in Brasov, Romania, october 12-15, 2009″, editată de nimeni altul decât rectorul Universităţii Transilvania Braşov, Ion Vişa.

La 399 USD bucata, este cel mai scump obiect referitor la Braşov care apare pe Amazon. Practic, este şi cea mai scumpă carte editată de vreun Braşovean evăr, nici Tetravanghelul lui Coresi nu costa atât de mult la vremea ei. Asta pentru că voi nu ştiţi, că aţi plecat din oraşul ăsta, dar Ion Vişa e considerat un Stephen Hawking al organizării de evenimente pe facultăţi TCM iar o astfel de carte este un fel de biblie pentru orice om de ştiinţă din lume, ba chiar şi pentru organizatorii de evenimente.

Iat-o!

Nu stiam ce se face acolo, ma gandeam ca poate fac o parcare subterana, sau mai stiu eu ce. Astazi, cititorul Alex Pircalaboiu a trimis pe adresa redactiei Rivi mi-a dat pe twitter o poza. El zice ca acolo se face hotel.

Acum serios, dupa ce ca s-a facut mall-ul ala intr-un spatiu mic, langa o gara insalubra si plina de brazilieni acum rasare si un falnic hotel? Cine ar vrea sa doarma langa o gara, sa te zgaltaie toata noaptea trenurile? Sa auzi goarne de locomotive.

Cine-l face oare?

Cum gradul meu de cunoaştere şi înţelegere a poeziei încă se află la nivelul “căţeluş cu păru’ creţ, fură raţa din coteţ”, n-o să prezint o analiză a volumului şi a felului în care personalitatea fiecăruia dintre autori (doar Simona Popescu a lipsit de la lansare) se regăseşte în aceasta carte. Nu, o să vă scriu oareşce lucruri pe care le-a putut comprehensa mintea mea insuficient lucrată poetic. De pildă, unul din moderatorii lansării, profesorul Adrian Lăcătuş, a spus că acest volum poartă semnătura unora dintre cei mai importanţi poeţi ai zilelor noastre. Nu a menţionat dacă sunt cei mai buni din ţară sau din lume dar, mă gândesc, atunci când foloseşti acest apelativ gradul de raportare nu poate fi decât maxim.

Celălalt moderator al lansării a fost domnul Alexandru Muşina, părintele spiritual al celor patru autori, cel care i-a determinat şi i-a învăţat cum să devină “Grupul de la Braşov”. Acesta a ţinut, printre altele, să transmită un fel de manifest tinerilor prezenţi în sala de la “Okian”, spunând: “chiar dacă vi se pare că luptaţi cu un destin potrivnic, că totul e contra voastră şi indiferent cât de tare vă străduiţi să faceţi ceva totul în jur pare a-ţi spune că “nu se poate”, nu te da bătut şi luptă pentru ceea ce tu crezi că e bine!”.

Cât despre cei trei autori prezenţi la lansare, aveţi şansa să-i cunoaşteţi (atât pe ei cât şi pe Simona Popescu) prin intermediul acestui volum. Cum mi-au părut mie, live? Nişte băieţi mari puşi în continuare pe glume. Nişte bărbaţi serioşi care de-a lungul unei prietenii de vreo 30 de ani şi-au expus mintea şi sufletul unul în faţa celuilalt prin operele lor. Nu-i deloc puţin lucru.

Nu am fost prezent la revolutia din ’89, da’ din cate am vazut in seara asta trei sferturi din cei prezenti habar n-aveau de ce se aflau acolo. Unii erau suparati ca li s-a taiat pensia, unii ca nu isi gasesc de munca ba chiar am vazut vreo 3 copii de 5-6 ani cu pancarde pro-Arafat.

S-a strigat “Arafat Prim-ministru” (?!), Base e comunist si alte cele. Cred ca George statea la balcon si isi freca palmele de fericire, sorbind usor-usor din manipularea socio-umana.

Am reuşit să prind “pe peliculă” nişte goluri frumoase, câteva driblinguri reuşite, o serie de tackling-uri spectaculoase şi niţel bambilici, ca să fie satisfăcute şi cele mai exigente gusturi.

Preşedintele Centrului de Film Braşov, Daria Trifu, a declarat că deşi încă nu s-a început promovarea acestor cursuri, şi-au depus deja candidatura pentru a fi admişi în cadrul workshop-urilor cineaste studenţi de pe toate meridianele, din Mumbai, New York, Moscova, Bucureşti, dar şi din alte oraşe din România. De altfel, într-o vizită întreprinsă în Noiembrie la Braşov, regizorul italia Bruno Pischiutta, coordonatorul cursurilor de film, s-a întâlnit şi i-a intervievat pe cei mai mulţi dintre studenţii care s-au înscris deja. “Acesta s-a arătat încântat de tinerele talente pe care le-a cunoscut şi cu care este nerăbdător să înceapă lucrul. În opinia sa, mulţi dintre aceşti studenţi vor ajunge departe în industria filmului.”, se arată într-un comunicat emis pe reţeaua privată a torontopictures.com.

Eram cu o prietenă la Bibiloteca “George Bariţiu” în căutarea unor lecturi de seară când, deodată, văd pe un raft din holul principal o grămadă de pliante pe care scria “Braşov Film Center – Probably the best Film Center in the world”. Sunteţi de acord cu mine că atunci când vezi un pliant pe care scrie aşa n-ai cum să nu rezişti tentaţiei de a vedea care-i treaba cu el.

Luându-l la răsfoit am descoperit că Daria Trifu, o tipă care vorbea prin primăvară de investiţii majore sub Tâmpa în ceea ce priveşte industria cinematografică, nu vorbea doar ca să se afle în treabă. În vara viitoare, între 19 şi 29 iulie oraşul va găzdui “Braşov International Film Festival & Market”, Teatrul “Sică Alexandrescu” fiind cartierul general al evenimentului. Citez de pe pliant:

Filmele alese vor fi de o înaltă valoare artistică, intelectuală şi socială şi vor avea, în mare parte, un conţinut non-violent.

Filmele vor fi prezentate în limba lor originară, având subtitrări în limba engleză (filmele străine nu vor fi subtitrate în limba română).

Vom menţine un preţ mic al biletelor pentru ca toată lumea să aibă acces la ecranizări, la glamour şi la petreceri.

Suntem mândri să aducem acest eveniment la Braşov şi cu siguranţă nu vom fi dezamăgiţi.

Sperăm ca pe durata celor 11 zile de Festival să nu avem nici un scaun gol.

Daria Trifu, preşedinte

Un alt aspect interesant dezvăluit de acest pliant sunt “Atelierele Internaţionale de Film” (International Film Workshops), găzduite de Sala Mică a Teatrului, un fel de şcoală de film, dacă vreţi, în cadrul căreia vor fi predate patru cursuri, actorie de film, regie, producţie şi scenaristică, din care aplicanţii pot alege unul singur. Pe site-ul Centrului de Film Braşov, www.rollywood.org, se menţionează că aceste cursuri, coordonate de regizorul italian Bruno Pischiutta, se vor ţine în limba engleză şi că va fi admis un număr de 35 de studenţi/workshop.

Vom implementa o politică care va da prioritate studenţilor din Transilvania (aproximativ 80% dintre locuri vor fi rezervate pentru aceştia).

Cum poţi participa?

Scurt pe doi, urmează linkul ăsta pentru detalii privind înscrierea pentru Atelierele de Film. O să descoperiţi că nu-s chestii complicate, ba din contră, scrisoarea de intenţie adresată regizorului Pischiutta pe care tre’ s-o realizezi îţi permite să încerci să-l atingi la corazon.

Aşa la primă impresie, acest Centru de Film pare o alternativă destul de bună Bucureştiului, Clujului sau Timişoarei pentru cei care doresc să cunoască anumite arii din universul cineast. De îndată ce trecem în 2012 o să devin tot mai nerăbdător în privinţa desfăşurării acestor cursuri şi, mai ales, a Festivalului de Film. La o adică, de ce să nu visăm că ar putea  acest festival de la Braşov să stea demn lângă Berlin sau Cannes? “Probably the best Film Center in the world”? E dreptul fiecăruia să fie caterincos, dar dacă vrei să faci ceva mişto trebuie să începi cu tupeu.

Cele doua treceri de pe Saturn sunt recunoscute pentru accidentele dese de acolo. Nu tin partea nimenui, sunt si pieton si sofer. Ca sofer singurele lucruri de care ma feresc sunt trecerile de pietoni si speedbumps. Ca pieton sunt doar trecerile de pietoni.

Cum am zis, nu tin partea nimenui dar acolo e o statie de autobuz. Am stat de multe ori si ma uitam cum treceau oamenii coborati din autobuz in sir indian, tot cate 2-3. Stiti modelul ala de palc. Nu pot sa astepte zece secunde sa nu se blocheze giratoriul. Si nu o bagati pe aia cu “vitezomanii care fac slalom” ca aia sunt rari.

Ar fi dragut ori sa invatam sa aratam putin respect, atat ca soferi cat si ca pietoni si sa stam sa treaca cateva masini sa ne strangem mai multi pe trotuar apoi sa trecem si viceversa.

Hai, hateri, bagati!

Conform legii 677, aia cu protecţia datelor cu caracter personal, publicarea CNP-ului, printre altele, nu poate fi făcută decât la cererea expresă şi neechivocă a omului care are CNP-ul respectiv. Mă îndoiesc că s-a petrecut aşa ceva la UTBV. Asta în condiţiile în care UTBv sunt operatori de date cu caracter personal deci, teoretic, ar trebui să ştie cum e cu legea.

Pe de altă parte profesorii de la drept de-acolo ies la pensie cu cătuşe aşa că n-ar trebui să ne mirăm prea mult.

Azi m-am dus frumusel la Carrefour sa iau o baterie. Ma duc, studiez oferta, aleg una acceptabila, o pun in cos si merg fuguta-fuguta la casa. Scaneaza si imi zice: “296 de lei, va rog”. Mi-a picat fata, eu stiam ca e 269… adica o diferenta de vreo 20 si ceva de lei. I-am zis ca pe raft e mai putin. Scoate bonul si imi arata.

Bateria costa 269 de lei si inca vrei 26.90 de lei ceva. Ma intreba pe mine”Ce sunt astia 23 de lei?”. Mirat zic “Da’ pe mine ma intrebati? Eu sunt client, habar n-am ce bagati acolo…”

In fine, ma pune sa astept… am stat 5 minute fara sa vina nimeni sa ma bage in seama. Ma duc sa ma uit personal la raft, poate sunt putin chior si nu le vad bine. Ajung acolo si am vazut ceea ce se vede si in poza de mai jos:

269 de lei bateria + 26.90 de lei o chestie pe care ei o numesc “Depozitare acumulator vechi”.

Ma duc la casa si ii explic femeii de acolo. I-am zis ca nu vreau sa depozitez nimic, niciun acumulator vechi la ei.

“Pai stati, taxa asta de depozitare se ia daca nu aduceti acumulatorul vechi si cand il aduceti vi se returneaza suma retinuta”.

FGS, ma duc nervos acasa, pun bateria pe masina, iau acumulatorul vechi si m-am dus la info clienti si i l-am trantit pe masa. Gagica de acolo a fost draguta, agariciul care trebuia sa ia bateria sa o duca “la depozitare” a venit cu o fata de manelist si mi-a zis “ai adus o baterie sa iei bani?“. Mare noroc ca am un calm enervant si l-am ignorat.

Dragut ar fi fost sa anunte pe undeva chestia asta, undeva, sa nu fac doua drumuri aiurea-n tramvai si sa imi pierd timp cu lamuriri.

Cum a facut acest “trick”?

Click pe poze pentru full-size. Mno, cum a cocotat-o si pe bordura si pe cealalta masina?

Merci Razvan C.

Baietii de la ADS, va rog eu, nu mai furati cu tot cu titlu…