Hawai de Kronstadt

Unii studenţi au ales să-i integreze şi pe Juni în masterplanul pe care l-au conceput, alţii au uitat de călăreţii din Şchei şi Braşovechi cu desăvârşire. Unii au mers chiar până la căpătul universului propunând nişte idei la care nu prea ştii dacă să zâmbeşti sau să închini în numele Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh. Ba chiar am crezut că Mihaela, Alina şi Carmen au băgat ceva “vesel” în seara conceperii proiectului “Aloha în Braşov”. Ele au propus nici mai mult nici mai puţin decât transformarea Braşovului într-un mega paradis exotic, în care poţi pătrunde după ce treci pe sub o poartă decorată cu flori şi alte chestii spefice hawaiene. Cireaşa de pe tort (sau ananasul din copac) e transformarea Pieţei Sfatului într-o plajă unde localnicii şi turiştii se pot răcori în fântâna arteziană. Tot acolo s-ar putea amenaja şi un bar, manageriat de Valentin Luca bineînţeles, unde se vor servi chestii care mai de care mai… aloha. Ele n-au zis nimic de palmieri, aşa că la presiunea mea au zis că bine, fie, vor pune şi nişte palmieri. Câţiva de-a lungul Republicii şi câţiva în Piaţa Sfatului, “ca să nu mai zici că lumea stă întinsă pe şezlonguri doar sub umbreluţe”. Ele zic că bagă şi un flash-mob cu cascadori profesionişti (sunt tare curios ce vor face ăştia) şi nişte dansatoare ale căror sâni vor fi acoperiţi cu flori.

Aud din sală strigându-se “nebunie” şi “blasfemie”? No, aflaţi că ideea lor de proiect a primit  un premiu special din partea profesorului Nechita. De ce? Pentru că e cea mai excentrică dintre ideile prezentate care n-are nimic de-a face cu prezenţa Junilor la Zilele Braşovului.

Braşov For Ever

Şi proiectul ăsta a primit un premiu special, din partea unui ONG, Asociaţia pentru înfrumuseţarea oraşului Braşov. Nici nu ştiam că există. În fine. Ideea lor nu mi s-a părut extravagantă deloc, singura chestie memorabilă a proiectului fiind cea în care se vorbeşte despre organizarea de concerte cu diverse stiluri de muzică în funcţie de zona oraşului. Par example: în Piaţa Sfatului s-ar cânta rock, în Piaţa Unirii o dăm cu clasicii, în Centrul Civic băgăm hip-hop şi pe terenul Liceului Sportiv ascultăm pop-dance. M-au dezamăgit cei care au prezentat pentru că n-au avut curajul să meargă până la capăt şi să spună în ce zonă a oraşului ar cânta manele. Altfel, fetele (erau doar fete în echipă), au mers tot pe chestiile clasice, cu populară în ultima zi din cele trei de sărbătoare şi diverse târguri şi expoziţii de flori şi meşteşugării, focuri de artificii etc.

O croazieră numită Braşov

Una dintre echipele ce a premit menţiune lasă iar impresia de “prea mult fum”, dar ele s-au jurat că nu bagă nimic. Cică aşa: “amenajăm Piaţa Sfatului sub forma unei croaziere de lux pe care se întâmplă tot felul de lucruri faine”. Cum ar fi?, întreabă reporterul. “Păi, să se amenajeze un panou de escaladare, lumea să se bată cu apă, să fie organizate concursuri de gătit şi să facem un tort de Cartea Recordurilor şi proiecţii de film în aer liber”. Atât? “Nu, organizăm şi un concurs de ciclism pe un traseu care să curpindă turnurile şi bastioanele oraşului”. Cam aşa sună mărturia domnişoarelor Iuliana şi Ligia.

Flash-mob medieval

Dacă aţi crezut că autorităţilor locale au stors tot medievalul din Braşov, o echipă a zis că se axează pe ideea asta, recreând în incinta turnurilor şi bastioanele oraşului atelierele breslelelor meşteşugăreşti.  Au mai zis că îmbracă actori în costume medievale şi-i plimbă prin oraş sub forma unei parade, totul culminând cu un flash-mob medieval de senzaţie.

Jocurile Olimpice Braşovene

Cum vă sună să fugiţi prin centru pentru a nu fi muşcat de vampiri sau să participaţi la proba ursul tombenier? Ce presupune proba asta? Habar n-am, dar sună tare. Tunsul oilor şi aruncatul cartofului în ceaun ar fi alte două probe ale acestor jocuri olimpice cu specific braşovean imaginate de Mariana şi Iulian, doi dintre membrii echipei care, să-mi fie iertată neatenţia, nu mai ştiu dacă au luat locul doi sau trei. În fine, ideea e că au fost pe podium.

Am observat că este una dintre puţinele echipe care au luat în considerare şi partea sportivă, astfel că pe lângă cele menţionate mai sus, lumea va putea participa şi la chestii mai… pământeşti. În timp ce zeii Olimpului se vor chinui cu tunsul mioarelor sau aruncarea cartofilor, muritorii de rând pot participa pe Aleea de sub Tâmpa şi în Parcul din Livadă la competiţii de baschet şi fotbal, unde echipele vor fi mixte, nu compuse doar din băieţi sau doar din fete.

Au mai avut ideea de a realiza proiecţii cu diverse clădiri din trecutul oraşului peste cele actuale. Exemplul dat de ei a fost cu proiectarea peste Hotelul Aro a Bisericii Evanghelice demolate de comunişti.

CÂŞTIGĂTORII

Echipa câştigătoare, pe numele ei “Creative Army”, a gândit toată această sărbătoare numită Zilele Braşovului ca un fel de călătorie în timp.

Au băgat la grămadă vrăjitoare, Juni şi personalităţi locale pentru un mare cocktail istoric. E şi un pic de Şt. O. Iosif în peisaj, nişte Aurel Vlaicu cum decolează de pe terenul colegiului Şaguna, nişte austrieci cu care Johann Stener şi ia de guler şi vrăjitoare înecate şi arse pe rug.  Plus concursuri culinare în care etniile care compun populaţia oraşului să-şi prezinte specialităţile şi realizarea de construcţii din material reciclabil pentru a evidenţia caracterul verde al oraşului. Nu atât de sărită de fix ideea în comparaţie cu altele, dar probabil faptul că poate fi pusă în practică mai uşor a contribuit decisiv în votul juriului compus din profesorii Nechita, Onuţ şi un student din anul 3 Comunicare şi Relaţii Publice.

Au fost chestii interesante fără doar şi poate. O echipă mi-a reţinut atenţia pentru simplul faptă că vorbea despre stabilirea recordului la cel mai lung mic din lume. Un kilometru au considerat ei că de ajuns să le intre micu’ în Guinness Book. Un proiect foarte tare din punctul meu de vedere, dar care n-a primit nici o distincţie, e cel care presupune transformarea oraşului într-o Ladă de Braşov. Pornind de la ce-a zis Kogălniceanu că ” adevăratul provincial nu pleacă la drum fără o ladă de Braşov”, nişte studenţi au zis că Braşovul, văzut de sus, seamănă cu o astfel de ladă în care se ascund tot felul de bunătăţi. În concepţia lor, trei zile ar fi suficiente pentru ca lumea să descopere că-n această “ladă” se află un muzeu de 72 de ore care reconstituie cele patru şiruri ce existau pe vremi de demult în Piaţa Sfatului. Medievalul s-ar transfera pe Cetate, unde lumea va putea degusta mâncare specifică acelor timpuri şi asculta hiturile secolului XII. De la Parcul Central ar pleca trăsuri cu turişti prin Centrul Vechi, cu cap de linia la Bastionul Ţesătorilor.

Altă echipă avea în plan extinderea sentimentului de sărbătoare la nivelul întregului oraş, prin organizarea de evenimente în fiecare cartier. Fiindcă mi-s din Noua, am reţinut numărul de dresură organizat la Zoo şi concursurile cu tiroliana peste lac.

Părerea mea e că s-au prezentat o mulţime de idei, unele chiar mişto, din care oamenii care se prefac că se ocupă cu organizarea zilelor oraşului ar putea împrumuta câteva pentru a face aceste zile cu adevărat memorabile.

via

Sunt curios ce ar zice domnul Nagy…

poza via run4fun

Bonus

Eu:  Sunt legale acele “amenzi”? Titlul lor e “Instiintare” deci practic nu e nici Proces Verbal.

Sper ca v-ati lamurit si voi

Ieri s-a desfasurat BMW Joy Ride 2012 la circuitul de la Prejmer. Nu a fost popularizat acest eveniment si nu au fost chemati nici presa si nici oameni din online motiv pentru care am tinut neaparat sa merg. Exclusivitate, deh.

Mai multe pareri gasiti aici.

Logica e simplă: dacă melodiile te fac să ţii ritmul cu piciorul, să dai din cap, îţi mişcă sentimentele – dacă îţi pun mintea şi corpul într-o armonie aproape perfectă, atunci poţi fi sigur că ai avut de-a face cu arta. Concertul susţinut de tinerii noştri braşoveni joi seară, în Deane’s Irish Pub, a fost unul de calitate şi am fost plăcut surprins să ascult melodii ce au o structură complexă. Te-ai fi aşteptat de la o trupă atât de tânără la lucruri mai simple şi directe. Ei bine, nu e cazul “Quanticilor” unde profunzimea este prezentă atât în partea instrumentală cât şi în cea lirică. Frumos! Mi-a plăcut tare mult şi sunt convins că băieţii, dacă se ţin de treabă, or să ajungă departe. Rock on!

Ţinând cont de dezalontul peisaj oferit de ruinele fostului mastodont industrial, un astfel de banner împrăştie parcă o undă de culoare asupra zonei Centru Civic.

S-au pus niste pietre ca sa se poata trece dar ganditi-va ca mai sunt batrani, copii sau chiar oameni care nu sunt asa de atletici si nu pot trece. O faza interesanta a fost cand ma intorceam de la cursuri si am trecut top-top iar in spatele meu era un brazilian care sarea pe urmatoarea piatra si pe cea din spatele lui o lua si o arunca. Erau un grup de 10 tiganusi care apoi au intrat in gara si au inceput sa tipe, sa urle si sa intimideze lumea. Erau 2 politisti si au plecat imediat, ca sa nu “incurce”. Dar nu asta e problema.

Brasovul, un oras turistic. Gara arata cum arata, dar cand vrei sa iesi si dai de asa ceva parca mai frumos e in Munchen…

via cititorul rivionze

Bănuiala mea e că, înainte să facă treaba asta l-a sunat pe Tiger Woods, că şi omul ăla vroia să investească câteva miliarde de dolari prin Tărlungeni. Bine, nu singur, ajutat de Al Gore [link]. Iar Tiger, băiat bun cum îl ştim, i-a zis “Albi pretene, fă-o, Braşovul e mega-chestie. Când vezi ce-i pe-acolo te caci cuburi. Apropo, check out pe net serialul Robotzi. Să-ţi trimit linkul?”.

Apoi Albert a mai făcut şi el ceva cercetări şi a aflat că, într-adevăr, în Braşov chiar se practică investiţiile ăsta, de la investiţia de 1 miliard de dolari ai Dariei Trifu până la staţiunea de 1,5 miliarde de dolari din Munţii Cailor. Adunaţi, Tiger Woods, Al Gore, Ţiriac, Albert de Monaco şi Primăria Braşov vor putea să-l cumpere în întregime pe Prinţul Charles, cu Viscri cu tot, şi să-l pună să defileze înbrăcat în june în fiecare weekend prin Piaţa Sfatului.

Ce-o să ne mai râdem de Abramovici, care aproape cumpărase cu un mizilic de 50 de milioane de euro castelul Bran. Intra şi el în lumea bună.

Am fost in seara asta, din greseala, pentru un vin si un chips pana in Kaufland. Fix de la intrare am ramas masca, cosurile ticsite de fructe lipseau cu desavarsire. Toata lumea se mira unde au disparut. Am vrut sa iau si eu o vitamina C si n-am gasit decat ceva ananasi. Mai incolo, la paine, aceiasi treaba. La branza lipsea doar aia buna (nu stiu care, nu consum). La carne ambalata era gol. Da’ gol-golut. Pe la faina, malai si ulei era ceva, dar jumate erau duse si rafturile odata pline acum erau cam goale.

Restul produselor erau momentan ok.

Am vorbit cu o vanzatoare si a zis ca au ramas tirurile inzapezite si ca n-au putut aduce marfa. Nici ei nu stiau cand o sa se aprovizioneze iar.

Sursa poze: bloghita.info

Filmarea e mai jos.

Mouse pad cu Braşov România. La doar 7,99 USD. Iacătă-l

Cană de fier cu Braşov-România. 17,99 USD.

Tricou banal pe care scrie Braşov. 29,50 USD

Şapcă “Pupă-mă, sunt din Braşov”. 9,99 USD

Melodia “Sunt Şmecher” (I’m so cool) a cantautorului “Neluţu de la Braşov”. De pe Albumul Mafia Manelelor. Doar 99 de cenţi.

Hărţi vechi de pe vremea când Braşovul n-avea giratoare, adică 2005. Folosite, la doar 7,95 USD.

Dar, dacă aveţi bani de spart, şi chiar vă e dor de oraşul ăsta, nu fantezii, atunci puteţi să vă cumpăraţi o carte cu adevărat specială. “Procedurile celui de-al 10-lea simpozion IFTOMM cu privire la Ştiinţa Mecanismelor şi Maşinilor, care a avut loc în în Braşov, România”. Cam asta e traducerea aproximativă a titlului cărţii “SYROM 2009: Proceedings of the 10th IFToMM International Symposium on Science of Mechanisms and Machines, held in Brasov, Romania, october 12-15, 2009″, editată de nimeni altul decât rectorul Universităţii Transilvania Braşov, Ion Vişa.

La 399 USD bucata, este cel mai scump obiect referitor la Braşov care apare pe Amazon. Practic, este şi cea mai scumpă carte editată de vreun Braşovean evăr, nici Tetravanghelul lui Coresi nu costa atât de mult la vremea ei. Asta pentru că voi nu ştiţi, că aţi plecat din oraşul ăsta, dar Ion Vişa e considerat un Stephen Hawking al organizării de evenimente pe facultăţi TCM iar o astfel de carte este un fel de biblie pentru orice om de ştiinţă din lume, ba chiar şi pentru organizatorii de evenimente.

Iat-o!

Nu stiam ce se face acolo, ma gandeam ca poate fac o parcare subterana, sau mai stiu eu ce. Astazi, cititorul Alex Pircalaboiu a trimis pe adresa redactiei Rivi mi-a dat pe twitter o poza. El zice ca acolo se face hotel.

Acum serios, dupa ce ca s-a facut mall-ul ala intr-un spatiu mic, langa o gara insalubra si plina de brazilieni acum rasare si un falnic hotel? Cine ar vrea sa doarma langa o gara, sa te zgaltaie toata noaptea trenurile? Sa auzi goarne de locomotive.

Cine-l face oare?

Cum gradul meu de cunoaştere şi înţelegere a poeziei încă se află la nivelul “căţeluş cu păru’ creţ, fură raţa din coteţ”, n-o să prezint o analiză a volumului şi a felului în care personalitatea fiecăruia dintre autori (doar Simona Popescu a lipsit de la lansare) se regăseşte în aceasta carte. Nu, o să vă scriu oareşce lucruri pe care le-a putut comprehensa mintea mea insuficient lucrată poetic. De pildă, unul din moderatorii lansării, profesorul Adrian Lăcătuş, a spus că acest volum poartă semnătura unora dintre cei mai importanţi poeţi ai zilelor noastre. Nu a menţionat dacă sunt cei mai buni din ţară sau din lume dar, mă gândesc, atunci când foloseşti acest apelativ gradul de raportare nu poate fi decât maxim.

Celălalt moderator al lansării a fost domnul Alexandru Muşina, părintele spiritual al celor patru autori, cel care i-a determinat şi i-a învăţat cum să devină “Grupul de la Braşov”. Acesta a ţinut, printre altele, să transmită un fel de manifest tinerilor prezenţi în sala de la “Okian”, spunând: “chiar dacă vi se pare că luptaţi cu un destin potrivnic, că totul e contra voastră şi indiferent cât de tare vă străduiţi să faceţi ceva totul în jur pare a-ţi spune că “nu se poate”, nu te da bătut şi luptă pentru ceea ce tu crezi că e bine!”.

Cât despre cei trei autori prezenţi la lansare, aveţi şansa să-i cunoaşteţi (atât pe ei cât şi pe Simona Popescu) prin intermediul acestui volum. Cum mi-au părut mie, live? Nişte băieţi mari puşi în continuare pe glume. Nişte bărbaţi serioşi care de-a lungul unei prietenii de vreo 30 de ani şi-au expus mintea şi sufletul unul în faţa celuilalt prin operele lor. Nu-i deloc puţin lucru.

Nu am fost prezent la revolutia din ’89, da’ din cate am vazut in seara asta trei sferturi din cei prezenti habar n-aveau de ce se aflau acolo. Unii erau suparati ca li s-a taiat pensia, unii ca nu isi gasesc de munca ba chiar am vazut vreo 3 copii de 5-6 ani cu pancarde pro-Arafat.

S-a strigat “Arafat Prim-ministru” (?!), Base e comunist si alte cele. Cred ca George statea la balcon si isi freca palmele de fericire, sorbind usor-usor din manipularea socio-umana.