O seară de baschet cu Olimpia CSU Braşov

Meci de meci sâmbătă seară la “Sala Sporturilor”, Olimpia CSU Braşov – locul 2 în campionat – a dat-o parte-n parte sub panou cu Sepsi Sf. Gheorghe – liderul. Derby, ce să mai, ţinând cont atât de locurile ocupate în clasament, dar mai ales de apropierea geografică a celor două oraşe – chestia din urmă făcând parcarea din faţa sălii plină de maşini cu număr de Covasna (prilej pentru a face glume facile cu “hi-hi-hi, zici că jucăm în deplasare”).

În tribune

Odată ajunşi în tribună, glumele s-au dovedit a fi doar nişte constatări de bun simţ. Aproape jumătate din tribuna a doua era ocupată de nişte oameni care cântau, scandau şi se agitau în verde, în vreme ce suporterii gazdă nu erau deloc coagulaţi. Galeria oficială într-un colţ de T1 rupea tobele, în stânga şi-n spatele meu era concurs de suflat în goarnă, în colţul stâng al T2 câţiva băieţi din galerie de la Steagu’ care au venit la baschet pentru că jucam cu ungurii, deci şi scandările erau în concordanţă. Chiar şi-aşa, atmosfera a fost faină în destule momente, putând fi şi mai şi dacă s-ar interzice accesul în sală cu goarnele alea nenorocite, ca să se audă şi scadările publicului, care chiar au efect încurajator asupra echipei.

Meciul

Meciul l-a câştigat Sepsi cu 74 la 71, trei motive mari de tot pentru ca Olimpia CSU să se oftice din cauza aruncărilor simple de sub panou ratate în prima repriză. Disclaimer – e abia al doilea meci în viaţa mea pe care-l văd cap-coadă, aşa că luaţi analizele mele tehnico-tactice cu multă pâine.

În vreme ce negresele Covasnei aruncau de trei puncte arcuindu-şi încheietura de parcă prezentau inelul de logodnă unui fotograf de la Sports Illustrated, fetele Olimpiei se cam încurcau sub coş. Numărul 44, o jucătoare masivă care mă aşteptam să producă nişte momente Shaquille O’Nealisciene mi s-a părut extrem de enigmatică în exprimare – adică masivitatea ei nu părea să ne fie de folos nici la recuperări, nici în a le deszăpezi calea colegelor sale spre coşul advers.

În schimb, numărul 22, o jucătoare mică, creaţă şi creolă (Houssier, Houser? – n-am reuşit să-i citesc bine numele de pe maieu) a reuşit să termine meciul cu cele mai multe puncte marcate, vreo 34. Şi decarul Olimpiei, Webb, mi-a plăcut mult, în special pentru că a reuşit primele noastre aruncări de trei puncte. Sunt un om simplu: mă oftic când doar adversarele bagă de trei şi mă bucur ca la un gol dat de Steagu’ când ne ies nouă.

Serios, m-a răguşit meciul. O să mai merg. Iar dacă eşti genul care-o arde că n-are ce face în satul ăsta, dă şi tu o tură pe la sală. Următorul meci acasă e pe 4 februarie, cu Târgovişte – locul 4. Mi se pare că-i ultimul meci din sezonul regulat, apoi dăi cu play-off-ul.

P.S. am încercat să bag nişte fotografii în postare, dar Eftimie a delăsat site-ul ăsta în aşa fel încât orice poză urcată apare invalidă. Dar uite un album cu poze de la meci aici.

PS 2. Dar nici nu l-am întrebat care-i baiul și dacă se poate rezolva ceva 😉

PS3. Dar s-a prins şi a rezolvat.

poză de Ioan Toma

SHAREShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *