(Ca)Capitala culturală

Șapou: Eu n-am scris nimic pe subiectul din titlu deoarece multă vreme am crezut și am sperat că e doar o glumă. Nici bună, nici proastă, nici amară, nici sărată, doar o glumă de autobază sau de navetiști, dacă preferați. Din acest motiv nici n-aș vrea ca materialul de față să fie perceput ca o heităreală specifică mie, din contră, mi-aș dori ca el să reprezinte un punct de vedere lucid și realist. Cu toate astea, dacă citesc un singur comentariu de genul „poți face tu mai bine?”, dau în butonul de ștergere ca în păcănele. Pentru că vreau și pentru că pot!

Care-i manevra cu capitala culturală europeană?

Simplu: se promovează solidaritatea între orașele europene în general, în particular dintre cele vestice și cele estice, pe motiv că de ce nu, ia să o ardem noi unitar și sans frontieres. Pe primarii români îi interesează și premiul bănesc acordat câștigătorilor, undeva în jurul a 1,5 milioane de euro, dar și mai mult îi gâdilă capitalul electoral ușor de valorificat. Plus cașcavalul de la bugetul de stat.

Care este motivul pentru care Brașovul s-ar visa capitală culturală europeană?

Nu știu. Și oricât de tare m-aș fi străduit (am stat chiar și pe budă cu nădejdea unei epifanii), tot nu mi s-a arătat. Poate după prezentul articol…

Care sunt personajele?

capitala_culturala_masa

Încep cu o poză de la George Roșu în care ce vedem noi? O masă, o față de masă fostă draperie în clădirea C.C. până în ‘89, masă la care au fost adunate niște personaje care n-au nicio treabă cu cultura, altele care n-au nicio treabă, dar cred că au ceva treabă și încă unele care bagă capul în fotografie indiferent de natura evenimentului. Adevărul este că uitându-mă la primul domn din stânga (D.D.) și la cel de al treilea, tot de la stânga (hint: primul gospodar al orașului) mintea mea îi asociază instantaneu cu cultura. Dacă despre Nelu Dumitrescu de la Iris se spune că n-ar fi citit nicio carte în viața lui, cu o precizie de ceas elvețian pot afirma că cei doi onorabili domni au citit mai puțin decât Nelu Dumitrescu. Sau așa par! Bine, nu că ar fi vreo treabă cu cititul: Tudor Chirilă, de exemplu, se laudă că ar fi citit Tolstoi, Dostoievski, Balzac, Stendhal și asta tot nu l-a împiedicat să fie prost de pute. Dar totuși, măcar de dragul aparențelor, niște oameni care să fi arătat precum Woody Allen ar fi fost mai convingători într-un demers cultural, zic eu.

Deși prezenți în Piața Enescu, imaginea anterioară nu-i arată pe aceiași 30-40 de băgători în seamă care apar la toate inițiativele pseudo-culturale; ăia implicații în orice căcat prin care, spun ei, facem Brașovul Brașov și centru dă biznis, de cultură, de Sillicon Valley, Seattle, leagăn de blues mai ceva ca Memphis-ul, de artă urbană, de aer curat, etc. Deși cred că, printre cei trei care sprijină un perete în stânga imaginii, recunosc un asemenea om de cultură și inițiativă, vizionar cu care s-a contrat amicul Eftimie în iarnă pe tema unei cafele pișvasăr.

În mod particular m-a scos din minți o formă de fractură logică la care cei lipsiți de o argumentație solidă a unei idei sau a unui demers apelează în mod tradițional, „argumentum ad misericordiam”: câțiva copii/tineri bolnavi de sindrom Down, Asperger și alte tulburări asociate care desenau întru susținerea candidaturii, aduși acolo pentru a se face paradă cu toleranța și înțelegerea brașovenilor.Poză, ca să facem break, altfel cultul cititor brașovean își pierde focusul.

capiatala_culturala_down

Depășind delicat momentul, am fost profund mâhnit că au lipsit de la apel doi dintre brașovenii mei favoriți, personajul colectiv (și cu nevoi speciale) „Junii” și domnu’ C(h)ristian Macedonschi, întotdeauna o prezență savuroasă și mustind de cultură.

Care sunt atuurile Brașovului? (sau cum argumentează un retardat)

„Dar ce? Nu avem teatru la Brașov? N-avem Operă? N-avem Filarmonică, Muzeu de Artă și de Civilizație Urbană? N-avem localuri fine în care se cântă și se ascultă jazz și pian?” Invariabil acesta este răspunsul pe care fanaticii ideii ți-l vor da la întrebarea de mai sus. Iar răspunsul meu la răspunsul lor este replica lui Avi din Snatch: „So? Who the fuck wants to see’em?”. Prietena mea Corina, pe care o urâți pentru că e moldoveancă și olteancă și fiind ambele la un loc nu are dreptul să vă spună vouă, brașoveni, că vă îmbrăcați ca pentru Everest, scrie: „nu mai reamintim brașoveanului că arta nu înseamnă lanul de maci, rapița, duduia din deal cu baticuț și ochii adânci (#lacrimă) sau pisicile de pe acoperișurile boeme. Arta plastică nu sunt cerceii din fimo sau plăsuțele din bumbac reciclat pictate de mână. Artă vizuală nu e proiectarea unor filme de pe net pe o clădire sau text cu lasere. Artă de stradă nu sunt textele stângace scrise pe toți pereții cu banii de alocație. Muzica nu e bipăitul hidos de-l auzi peste tot când mergi prin centru. Eveniment nu înseamnă orice adunătură în care se vinde ceva, altcineva vorbește și al treilea cineva se uită. Suportul unor entități nu înseamnă un logo mare pe afiș. Dacă un video cu drona a făcut furori filmând de sus muntele și biserica, nu înseamnă că e un succes – e același munte frumos pe care l-am primit de la mama natură, nu făcut de munca și cultura noastră. Și biserica – un pic mai faină decât celelalte mii de biserici. Doar că e făcută de sași și nu e aurită (thank God, cum s-ar zice)

Brașovul este frumos, nu contestă nimeni asta. Are o arhitectură mișto, sistem educațional care permite învățatul în diverse limbi, oameni un pic deschiși la minte (doar un pic) – Mi se pare foarte tare că poți să înveți în germană sau maghiară, dar well, asta nu înseamnă că suntem capitala oamenilor culți.”

Bonus: Care este culmea capitalei culturale de la Brașov?

Faptul că deja există mai multe facțiuni, una mai trve decât cealaltă, care se ceartă între ele, fiecare susținând, cu exact aceleași non-argumente și cu același tip de adepți, ideea caraghioasă a capitalei culturale europene la Brașov. Și că, treziți din năuceală, unii dintre sectanții ăștia o dau acum pe autoironie: n-avem cultură, dar haideți să o construim.

Care este ridicolul din spatele ideii?

De ani de zile, Google este prietenul omniscient al fiecăruia dintre noi, așa încât ia întrebați-l voi despre oameni de cultură brașoveni. Subțire! Au fost, poate mai sunt, deși după trecerea în lumea lui Manitou a marelui scriitor Vasile Șelaru, cultura brașoveană se clatină în mod vizibil. Da, sunt al naibii de sarcastic. Horia Brenciu și formația Hi-Q, Gigi Gheorghiu? Ziariști locali șomeri sau reconvertiți în scriitori la fel de netalentați? Îmi scapă mie ceva?

(Și totuși, profesore) Care sunt domeniile în care Brașovul poate fi capitală?

În sfârșit o întrebare bună, tinere padawan! De exemplu, mie îmi vine în minte domeniul crimelor nerezolvate de ani de zile, unde Brașovul chiar excelează. La o adică poate fi extins la nivelul capitalei europene a incompetenței polițienești, dacă cerințele subiectului sunt de așa natură. Am mai putea candida, cu șanse reale de succes, la titlul de capitală europeană a sensurilor giratorii. Tot Brașovul a fost un adevărat deschizător de drumuri muzicale: să ne amintim de Ciprian Porumbescu și „Crai Nou”, dar mai ales de proto-manelele lui Marius Dragomir, primul artist român care a vândut oficial peste un milion de exemplare dintr-un disc, adică platină, băi. Sau de fratele Casanova, autorul primului album dă rap al unui artist solo din România, ori de formația Ura de După Ușă care cânta hardcore ardelenesc înainte ca Zdob și Zdub să o dea pe hardcore moldovenesc. A propos: dude, frate Casanova, de ce-ți spui tu C-Threex nu-știu-ce? Oricum toată lumea te știe drept Casanova.

Care-i, totuși, concluzia?

Este că vă doresc să vă faceți în continuare de rahat cu capitala voastră culturală.

SHAREShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

16 thoughts on “(Ca)Capitala culturală

  1. Rica Venturiano says:

    m-am amuzat citind articolul de fata! scris bine, sictir de foarte buna calitate! cum sa faci domle din Brasov o capitala a culturii europene cand suntem tampiti? pai noi nici un trotuoar nu stim sa facem, a se vedea ala care uneste Vlad Tepes cu Agriselor, cand doua persoane, daca se incruciseaza, una trebuie sa coboare pe carosabil? numai un tampit get-beget a putut realiza iar altul tot asa, cand a receptionat trotuoarul de la Turist, vis-a-vis de hotel Ambient! numai un iddiot dovedit putea da drumul la realizarea constructiilor de pe Dealul Melcilor si a blocurilor de pe colina Universitatii! propun o rubrica pentru oameni destepti: ce prostii majore sunt in Brasov!
    articolul domnului Bara il gasesc important pentru ca ne arata exact pe unde suntem! adica la nivelul telectual al starii de la autogara 1, de langa statia gara CFR!

    • “Amice, esti… idiot!”

      Trotuarele pe care le mentionezi sunt la fel de inguste de cand mergeam eu la scoala 5 in anii ’80.

    • Nu-i chiar așa, fiind vorba de două asemenea trotuare, cel de la str. Maniu și cel de la Bd. Eroilor – iar ultimul s-a îngustat cu cel puțin 50% pentru a face loc pentru încă o bandă de circulație.
      Și aspectul ăsta neplăcut este din păcate definitoriu pentru Brașov, mai exact pentru primarul Scripcaru: vezi str. Poarta Schei, Castelului și multe-multe altele pline de mașini parcate în dauna trecătorilor și chiar a circulației lejere.

  2. Rica Venturiano says:

    @GGG

    *cea mai mare satisfactie o ai cand un oligofren te face idiot* (Georges Courteline)

  3. Bine punctat.

    Dacă orașul polițienesc Scripcaroșov ar permite libera exprimare culturală pe spațiul public, sub toate cele N arte, poate că s-ar schimba ceva în mintea viitorului artist sau a celui ce o început să “practice cultura”. Copiii (inclusiv ai mei) sunt deja handicapați cultural și se uită la un artist ca la circ. Nu sunt obișnuiți cu nenea sau tanti ce presteaza o artă și poate, câștigă ceva bănuți pentru materiale, țigareta sau ce vrea muschii creierului lui. Dacă acesși copii nu au modele de urmat, nu vor practica.

    Comentariile acestea ne dau liberatatea să ne dăm cu opinia și mulți vor servi placa: dacă ești tare, fă tu bă. Sau dacă se face ceva cultural, atunci apar comentariile despre calitatea lucrului facut. De exemplu: în Piata Enescu s-a scos pseudo-fantana arteziana și ca să nu mai fie goala, s-o gasit un proiect de la niște străinezi (deci nu din Brașov) să fie o structura de dizain cu scopuri multiple. Eu am de comentat: lemnul nu e slefuit și îmi voi lua copii și cu pălmuțele noastre îl vom smirghelui. Poate participăm la finisare lucrarii în stil romanesc.

    “George, nu pune mâna acolo ca îți intră așchii!”

  4. City Planning says:

    Tot activismul ăsta pueril, stârnit de măreţul ideal de neatins, mie îmi aduce cu activităţile pioniereşti şi iniţiativele UTC din vremurile de dinainte de 1990, dar şi cu Marele Festival Naţional al Muncii şi Creaţiei “Cântarea României”. Aceleaşi sloganuri, aceleaşi discursuri sterpe, aceleaşi feţe binevoitoare, aceleaşi zâmbete obosite, aceeaşi stare de uriaşă decalare între realitate şi propagandă, aceeaşi subfinanţare meschină ascunsă după îndemnuri patriotice şi perdeluţe cu ciucuri.

    De aici, deduc că şi finalitatea ar putea fi exact aceeaşi ca în cazurile citate, că doar nimeni nu a crezut vreo clipă în câştigarea competiţiei. Şi anume, pe lângă băgatul în seamă, acela de pretinde că pseudocultura făcută pe comandă ar fi adevărata cultură, de a arunca încă o dată în derizoriu la Braşov tot ce ar putea însemna simţire artistică mai profundă, de a întări cu cinism convingerea că profesiile de creaţie sunt domenii marginale ale vieţii, un fel de decoruri pe care le prinzi de gard la nevoie, curiozităţi bune de scos prin bâlciuri, demne de mărinimie colectivă de genul colectei din monedele de rest de la fastfood.

  5. salbaticul says:

    Stimate domnule GGG,

    Ieri am luat-o pe jos de la Centrul civic nou spre ,,Teatrul Dramatic” , pe partea dreapta in sensul de mers si intr-adevar de la *Agriselor* pana la *Vlad Tepes*trotuoarul se ingusteaza vizibil si a trebuit sa cobor pentru a face loc unei doamne ce ducea un carucior cu un copil si unui biciclist.

    In plus, am vazut ca la intrarea in magazine s-au facut trepte care ingusteaza si asa un trotuoar vitregit.

    Nu retin cand s-a ingustat trotuoarul pentru a face loc pentru parcare, dar cred ca asta s-a intamplat nu de mult. Banuiesc ca nu ati repetat clasa a III-a de 20 de ori, chiar daca ar fi fost nevoie de asa ceva, desi azi posibilitatile au crescut exponential fata de ceea ce se intampla pe vremuri.

    • Rica Venturiano says:

      cum ai mers pe trotuoarul in cauza si nu ai vazut un ditamai barbatul de 40 de ani dus de manuta de bunica-su la scoala generala 5 de pe Agriselor? inseamna ca nu v-ati potrivit la ore!

      mai plimba-te si dimineata!

    • Matale esti nebun? Iti raspunzi singur la comentarii? Sau alter ego-ul tau nu iti da pace? Macar de nu ai repeta greseala cu “trotuoarul”. In schimb numai de bine. Ador schimbul de replici dintre dintre personalitatile matale si urmaresc cu atentie postarile.

    • astia de zic ”trotuoarul” nu-i asa ca nu sunt moldoveni?

  6. Rica Venturiano says:

    domnule Paul,

    adica nu problema te deranjeaza, ci faptul ca este pusa!

    ii arati omului luna si el se uita la degetul tau! inca o definitie a prostiei!

    • Da, asa este, ma deranjeaza nespus de tare faptul ca s-a pus problema asta spionoasa. Nu vad copacii de padure, vai de capul meu. Nu cred ca as vrea sa ma uit la “dejtele” matale, domnule Rica, dar cum prostia este cea care ma defineste, ma duc sa imi iau slapii, punguta cu seminte pestrite si ma voi posta pe strada Agriselor, undeva pe “trotuoar” sa ma uit la “autovehicole”, doar doar o aparea careva sa imi explice sensul vietii de dincolo.

    • Ca viata asta de aici oricum nu o inteleg din cauza ca ma bate luna in cap.

  7. Rica Venturiano says:

    @Paul

    ,,da cum le zici dumneata bibicule, mai rar cineva!”

  8. Și totuși domnule Mihai Bâră, ce’ați mai zice despre un oraș care este singurul din lume ce are parte de un întreg ciclu muzical dedicat în exclusivitate, și care este chiar…Brașovul? (vezi o parte din aceste piese în site-ul de pe numele meu).

  9. Oameni buni, credeți că putem să rămânem pe subiect? Înțeleg că trotuarul de pe Agrișelor este un subiect pentru care merită să vă scoateți ochii, dar ajunge.

    Domnule MelosNegros, cred că faceți o treabă senzațională, doar că eu nu mă aflu în publicul țintă al ciclului muzical mai sus menționat, deci n-aș putea să-l apreciez la justa-i valoare.