Das Weiß(e) Licht

Ieri seară, undeva în jur de 22.10,  la intersecţia dintre fosta Armată Roşie şi Republicii, o foanfă (literalmente) cerceta atentă Google Maps pe smartphone şi-i spunea unei alte foanfe: Fată, asta-i strada “Maicăl Uais”!

Wenn ich Kultur höre…entsichere ich meinen Browning! 😀

Maicăl Uais

Credit foto: Wikipedia

SHAREShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

7 thoughts on “Das Weiß(e) Licht

  1. Ce te miri nene, că majoritate nu știu a scrie și ceti în limba maternă.

  2. Eu încă îmi revin după “sunt în faţă la librăria Şto Iosif”.

  3. Ce te miri, engleza e la putere. N-ai auzit niciodata de Maical Schumacher. Si asta e doar un exemplu, care imi vine pe moment in minte.

  4. City Planning says:

    Nu e cea mai mare nenorocire să nu pronunţi corect numele proprii străine, atât timp cât n-o faci public în mass-media, de exemplu.

    Mult mai mare sacrilegiu mi se pare păstrarea intenţionată şi ostentativă chiar a numelui de “Str. Republicii”, după decenii în care până şi cele mai lăturalnice sate din România au renunţat la această denumire. Ce legătură are republica cu Braşovul, de ce trebuie să avem strada principală – km zero – cu un nume care să amintească zi de zi şi ceas de ceas despre ocuparea sovietică din 1944-1957, care a impus forma de guvernământ cu rezultatele pe care le cunoaştem?

    Şi nu, nu sunt pentru reluarea unei denumiri anterioare de scurtă durată, dar tot atât de artificiale, precum “Regele Carol”, ci pentru revenirea globală la denumirile tradiţional-istorice care au fiinţat sute de ani, respectiv în cazul de faţă “Strada Porţii”. Căci aceasta era strada ce debuşa în principala poartă de acces în Cetate şi a rămas până astăzi cu aceeaşi funcţiune, chiar dacă fizic poarta nu mai există încă din 1856 şi chiar dacă nu ne mai putem apăra prin ziduri de mârlănia barbarilor.

    Nu este o chestiune formală şi de moft sau fiţă: toate oraşele ce se respectă din Europa păstrează cu sfinţenie şi cu mândrie vechile denumiri, ca element de coloratură culturală, de simbol al continuităţii şi de respect profund faţă de tot ce au moştenit de la antecesori. Iar în România – a se verifca, vă rog – nu mai există în afară de Braşov nici o localitate importantă a cărei stradă principală să poarte denumirea favorită a comuniştilor.

    Şi da, s-a solicitat revenirea la vechile denumiri, în repetate rânduri. Iar răspunsul urmaşilor-profitori ai comunismului a fost cât se poate de clar: îl vedem fără să trebuiască să ne fie explicat.

  5. Dar avea smartphone,asta conteaza azi!Ce imi plac mie insii astia cu telefoane mai despte ca ei.

    • City Planning says:

      Păi mă gândesc că unii îşi trag un smartefon d’ăla deştept rău, tocmai ca să le completeze lipsurile. După cum folclorul zice că ăia slabi în pantaloni îşi iau cu predilecţie maşini cât mai tari cu putinţă.

  6. Noi, ungurii, (ma puteti injura) inca ii zicem strazii Republicii , Kapu Utca.