Un steag, două steaguri…

Poate v-aţi întrebat vreodată care e povestea steagurilor cu stema oraşului pe care le vedeţi fâlfâind prin Braşov, cum şi când au apărut ele. Câtorva le-a mai trecut ceva pe la ureche, au mai citit prin presă, ori au găsit pe net basne pe această temă. „Istoria” unuia dintre ele a apărut chiar într-o broşură electorală editată anul acesta, cu prilejul alegerilor locale. Despre ce este vorba?

1) Drapelul oraşului de la 1600

Citez din broşură: „La iniţiativa mea, steagul Cetăţii Braşovului de la 1600 a fost arborat pe Warthe. Este realizat după un exemplar aflat la Potsdam, în Germania. Steagul a reprezentat un cadou pentru împăratul Rudolf al II-lea din partea lui Mihai Viteazul. Am găsit în arhivele săseşti o copie a lui şi am comandat un drapel lung de şapte metri, după modelul din secolul al XVII-lea. Acesta este expus astăzi în faţa clădirii Consiliului Judeţean, pe Turnul Alb şi la Belvedere, pe dealul Warthe, deasupra Turnului Negru.” Prin 2005, când îl descoperise, acelaşi domn spunea: „La 1601 acest steag a fost capturat de trupe inamice. De atunci a fost dat dispărut. Acum, a fost găsit unicul exemplar care a mai rămas, în muzeul din Potsdam, Germania.”

Drapelul de pe Warthe

Drapelul de pe Warthe

Close, but no cigar! Puţină istorie.

Pe 3 august 1601, Mihai Viteazul înfrângea zdrobitor trupele lui Sigismund Báthori în lupta de la Gurăslău. Alături de Mihai se afla generalul Basta, fost adversar în bătălia de la Mirăslău, în vreme ce Báthori primise întăriri de la turci, tărari, moldoveni şi polonezi. Printre trofeele de război, cei doi generali au strâns de pe câmpul de bătălie 110 steaguri inamice: 88 Mihai şi 22 Basta. Acesta din urmă a încercat o stratagemă, propunându-i lui Mihai să trimită cu o singură delegaţie toate steagurile celui căruia juraseră credinţă şi care finanţase campania, împăratul Rudolf al II-lea. Mihai a refuzat, desigur, iar a doua zi a trimis partea sa de trofee la Praga, cu delegaţie separată. Această umilinţă nu-i va fi iertată de către orgoliosul Basta, care la 9/10 august ordonă uciderea voievodului român pe motiv că devenise „nesigur” în lupta imperiului pentru dobândirea Transilvaniei.

Bătălia de la Gurăslău/Procesiunea trofeelor pe străzile din Praga

Bătălia de la Gurăslău/Procesiunea trofeelor pe străzile din Praga

La 14 august steagurile au ajuns la Praga, unde au fost purtate într-o procesiune pe străzile oraşului. Şeful arsenalului din Dresda, Georg Puchner, a comandat un album în care să fie pictat fiecare steag capturat, cu gândul de a-l dărui electorului Saxoniei, Christian II. Astfel, au fost reprezentate 72 de stindarde de cavalerie, 36 de drapele de infanterie, un drapel al trupelor domnului Moldovei Ieremia Movilă şi un tui tătărăsc. Printre steaguri, câteva aveau steme orăşeneşti: unul cu herbul Sighişoarei, datat 1599, altul cu cel al Târgu-Mureşului, şi două cu stema Braşovului. Manuscrisul a ajuns după o vreme la Biblioteca Regală din Dresda, ulterior Landesbibliotek, unde a primit indicativul G.81.

El nu a fost redescoperit de ieri de azi. O parte din steaguri (inclusiv cele braşovene) au fost reproduse în 1893, în monografia lui Mika Sándor, Weiss Mihály. În 1933, Constantin I. Karadja, ministrul României la Berlin, a realizat o copie pe care a dăruit-o Academiei Române. După aceasta s-a făcut o altă copie, pentru Muzeul Militar Naţional. S-au mai făcut referiri la manuscris prin diverse publicaţii, ba chiar şi într-un Magazin Istoric din anii ’70, cu două planşe conţinând reproduceri în culori.

Redau mai jos cele două steaguri braşovene, aşa cum apar în cartea lui Sándor: nr. 66 şi 80.

No. 66. Landts Knechts Fähnlein, mit einem Stadt Zeichen. / Drapel de infanterie cu însemnul unui oraş.

„No. 66. Landts Knechts Fähnlein, mit einem Stadt Zeichen.” / Drapel de infanterie cu însemnul unui oraş.

No. 80. Landts Knecht Fähnlein, mit einem Stadt Zeichen. Ist sehr Zehrhauen Zerschossen, und mit Blutt besprunget gewost. / Drapel de infanterie cu însemnul unui oraş. Este foarte zdrenţuit de schije şi pătat de sânge.

„No. 80. Landts Knecht Fähnlein, mit einem Stadt Zeichen. Ist sehr Zehrhauen Zerschossen, und mit Blutt besprunget gewost.” / Drapel de infanterie cu însemnul unui oraş. Este foarte zdrenţuit de schije şi pătat de sânge.

Concluzia vine de la sine. Este exact ca în bancul clasic cu „nu e volgă ci bicicletă şi nu se dă ci se ia”: ele sunt steaguri ale unor trupe de infanterie braşovene, şi nu ale cetăţii Braşov; Nr. 80 arată cu totul altfel în original (benzile laterale şi panglica nu sunt galbene, ci albe, cununa de lauri nu e galbenă, ci verde, scutul nu e albastru şi nu scrie nimic pe el, iar rădăcinile din stemă sunt în culori naturale); este trivial spus că a reprezentat un cadou pentru împărat, când de fapt era un obicei în epocă de a trimite trofee(le) suzeranului, în semn de omagiu. Aşadar, în niciun caz ceea ce vedem acum fâlfâind în Braşov nu e „steagul Cetăţii Braşovului de la 1600”. În primul rând nu al Braşovului pentru că era al unei formaţiuni de infanterie (cine ştie câte modele or mai fi existat, în afara celor două) şi nu de la 1600 pentru că nu e o copie exactă a steagului vechi.

Cât priveşte existenţa fizică a unui exemplar în muzeul de la Potsdam, deşi m-aş bucura să fie aşa, până nu văd poze nu cred. S-ar părea că steagurile au fost distruse în timpul războiului de 30 de ani, când Praga a fost jefuită în repetate rânduri.

2) Drapelul municipiului Braşov

Prin Hotărâtea Consiliului Local nr. 410/01.12.2001, s-a instituit drapelul municipiului, descris astfel: „Drapelul va avea pe cele două feţe stema Municipiului Braşov (conform anexei 2). Pe mătase gri-argintiu (sic!), va fi reprezentat scutul albastru, un trunchi de copac cu rădăcini argintii ieşind dintr-o coroană aurie. Scutul este timbrat de coroana murală de argint, formată din 7 turnuri – însemnul specific pentru municipii. Deasupra stemei se va inscripţiona MUNICIPIUL BRAŞOV iar sub acesta DEO VINDICI PATRIAE.”

Drapelul instituit de Consiliul Local în 2001

Drapelul instituit de către Consiliul Local în 2001

Las la o parte faptul că nici stema nu a fost instituită legal, prin hotărâre de guvern, ci este folosită doar în baza unui aviz al Consiliului Local din 1996. Trec şi peste greşeala de interpretare a coroanei murale cu 7 turnuri (semnifică rangul de municipiu reşedinţă de judeţ). Când s-a pus însă problema fabricării steagurilor, nici măcar nu au fost respectate prevederile din hotărâre: stema apare fără eşarfa cu deviza, în locul ei fiind scris doar BRAŞOV. În plus, din motive de economie, imaginea e imprimată pe o singură faţă a pânzei.

Drapelul folosit de primărie în mod curent

Drapelul folosit de primărie în mod curent

Această soluţie facilă pentru drapelul municipiului a fost adoptată şi de alte primării (d. ex. Sibiu, Bucureşti), dar prezintă mai multe impedimente: de la distanţă nu se deosebeşte de alte steaguri similare; dacă nu bate vântul e în cele mai multe cazuri neidentificabil; scrierea textelor pe pânza drapelului e împotriva regulilor heraldice şi vexilologice. Poate că vreodată în mileniul acesta stimaţii noştri aleşi vor întreprinde demersurile necesare pentru ca stema să fie legalizată iar Braşovul să aibă un drapel corect şi reprezentativ, de care să fim mândri.

SHAREShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

14 thoughts on “Un steag, două steaguri…

  1. Foarte util articolul, chiar eram curios de o mică istorie a drapelelor oraşului.

    Poate, cândva, o să se lămurească treburile şi-n privinţa asta.

  2. nice, interesant si informativ.

  3. Ca orice ins ce-şi doreşte să fie un fin degustător de artă, dl. Căncescu, cel ce a prezentat steagul cu roşu şi portocaliu ca fiind “steagul judeţului” Braşov, e predispus la ţepe. De data aceasta, el e cel ce le ia. Sunt convins că cineva i-a vândut această legendă, cu unicitatea steagului şi Postdam, pentru că suna aproape real. Există un cetăţean în preajmă care tot vinde pseudo-istorie de-asta (vezi trupele lui Michael Weiss care dau ora exactă).

    De cealaltă parte, scrisul ăla cu roşu (Braşov) pe steag, se potriveşte ca nuca-n perete. Pare un text pus în photoshop de cineva care a pierdut schema originală a lucrării şi a încercat să repare ce se mai poate repara.

    PS Nu sunt foarte sigur în privinţa aprobării stemei şi steagului mun. Braşov. Din ce-mi aduc aminte a existat un HG prin 2005-2006 care aproba, printre altele, şi stema noastră.

  4. City Planning says:

    În sfârşit un articol care aduce o lămurire ce se impunea de mult timp să fie făcută public. Faptul că povestea cu 1600 a fost livrată autorităţilor sub o formă “cosmetizată”, după obiceiurile moderne de marketing, este absolut cert şi reflectă tristeţea ce domină peisajul istoricilor locali.

    Ca să “scuz” fenomenul, nu voi adăuga decât că, pe însăşi faţada sediului Muzeului Judeţean de Istorie (Str. Bălcescu nr. 67 la etaj) a fost plantată o inscripţie cu conţinutul “1892”, deşi clădirea respectivă datează din 1902, fiind realizată ca şi închisoare aferentă Palatului de Justiţie (azi Prefectura şi Consiliul Judeţean) şi concomitent cu acesta. Există chiar fotografii care prezintă panorama asupra zonei, în care se văd Palatul de Finanţe (1897, azi Primăria) şi Şcoala Superioară de Comerţ (1892, azi corp al universităţii), dar nici vorbă de clădirea puşcăriei sau a justiţiei.

    Dacă printre cei care tutelează activitatea Muzeului de Istorie ar exista măcar un singur pasionat de imagini fotografice şi de istorie a oraşului, ar putea verifica foarte uşor acest adevăr şi ar putea da ordin conducerii muzeului să dea jos acea inscripţie jenantă, sau măcar să o corecteze.

    Deci noi vorbim de rafinamente cu steaguri, dar problema e mult mai adâncă.

  5. Să înțeleg că Praga era pe atunci reședința împăratului?

  6. intrebare ” deo vindici patriae” ce inseamna ? ca eu cu latina mai greu. iar googu zice “Dumnezeu va tara noastra” si nu prea suna…