Revenind la Tâmpa, voi deplânge în acest episod un aspect nedorit, ce se încadrează în categoria „Tâmpa – resursă”. Multă lume ştie că pe Tâmpa este rezervaţie naturală. Puţină lume ştie pentru ce anume a fost înfiinţată această rezervaţie şi care este de fapt soarta ei actuală. Există încetăţenită părerea că pădurea Tâmpei, pentru că este o pădure pe un deal, iar dealul este un deal de lângă un oraş, a dus la declararea Tâmpei ca rezervaţie naturală. Nimic mai fals! Dimpotrivă, tocmai lipsa pădurii, în anumite porţiuni ale Tâmpei, a lăsat loc dezvoltării unei vegetaţii unice în Ţara Bârsei şi în zona montană transilvană şi a constituit elementul fundamental în statutarea rezervaţiei.
Pare ciudat, dar lipsa umbrei copacilor, solul arid calcaros, însorirea puternică şi adăpostul faţă de curenţii reci – toate întrunite pe partea sa sud-estică – au făcut ca Tâmpa să fie un adevărat „laborator” pentru oamenii de ştiinţă. Versantul acesta uscat şi luminos a fost milenii de-a rândul favorabil dezvoltării unei enclave de silvo-stepă unice. Aici este singurul loc muntos unde cresc plante din specii caracteristice altor climate, cum sunt colilia (Stipa pulcherima) sau iacintul sălbatic (Hyacinthella leucophacee), acesta din urmă originar din stepele răsăritene. Alte rarităţi floristice ce mai găsim aici sunt: crucea voinicului (Hepatica transylvanica), de origine terţiară, obsiga bârsană (Bromus barcensis), Coronilla coronata etc. În paralel, o faună specifică, din care nu lipsesc multe specii rare sau foarte localizate, şi-a găsit aici ultimul hotar favorabil supravieţuirii. Cine a privit cu ochi atenţi poienele din sudul Tâmpei, nu poate să nu fi observat că ele nu seamănă cu nimic din jur, iar priveliştile favorizate de lipsa vegetaţiei înalte le completează minunat farmecul discret.
Până în secolul al XIX-lea, speciile rare şi peisajul inedit au prosperat departe de orice ameninţare. Din 1880, după un incendiu, au început preocupările pentru amenajarea turistică a Tâmpei, apărând Drumul Stâncii (Gábony), Drumul Serpentinelor şi un rond de belvedere, la întretăierea acestora. Dar a început şi împădurirea sistematică a dealului. Versantul sud-estic a scăpat însă fără mari modificări, până la mijlocul secolului XX. Poienile sale asigurau perpetuarea unui habitat valoros pentru cercetători, dar şi deosebit de agreabil pentru drumeţi. Începând cu perioada interbelică şi mai ales după ultimul incendiu, din 1946, (re)împădurirea a cuprins uşor şi versantul însorit, fiind mai întâi plantaţi pini, care păreau că înnobilează şi mai mult peisajul. Aceştia însă au găsit teren favorabil şi s-au înmulţit peste măsură, astfel încât poienile s-au îngustat sub o anumită limită ce le asigura ariditatea. Lăstărişul de foioase a început să completeze spaţiile libere, începând din anii 60-70, iar în cele din urmă au rămas doar câteva ochiuri izolate de poeniţe şi luminişuri în curs de dispariţie.
Puteţi observa toată această evoluţie tragică a împăduririi Tâmpei, între 1874 şi 2009, în cele cinci schiţe, ce sunt realizate pe bază de documente oficiale şi fotografii. Dealul este reprezentat cu nordul în sus, culoarea verde-închis fiind pădurea. Această evoluţie nu este liniară, ci exponenţială, fiind în prezent în ultima sa fază…
Mă aşteptam ca, în cei douăzeci de ani de când pretindem că am avea tendinţe europene, să apară cineva care să impună autorităţilor să ia cunoştinţă că însăşi motivaţia declarării rezervaţiei naturale de pe Tâmpa va dispare, dacă nu se intervine rapid în sensul unor defrişări controlate, dar consistente, care să recreeze condiţiile de supravieţuire a biotopului valoros. Nu s-a întâmplat asta. Ba din contră, în anul de graţie 2010, onor Agenţia de Protecţie a Mediului (sau cum i-o mai fi spunând) a binevoit să avizeze planul general al oraşului, plan ce urmează să stabilească dezvoltarea acestuia în următorii zece ani, acceptând o eroare fundamentală, ce ar putea însemna sfârşitul rezervaţiei. Exact poienile de pe versantul însorit (mai bine zis, ce-a mai rămas din ele), sunt declarate ca trebuind să devină zonă de agrement împădurită, în timp ce pădurea de pe versantul nordic – frumoasă, utilă, dar banală şi lipsită de orice interes ştiinţific – este declarată greşit ca fiind rezervaţia de protejat… Stupefiant, din partea unei instituţii care ar trebui să ştie ce şi cum trebuie protejat în mediul natural braşovean, oricum supus unor numeroase agresiuni şi ameninţări din toate părţile. Fie că este vorba de confuzie, fie de rea intenţie, eroarea este totală şi denotă lipsa oricărui interes real de protejare.
Deci, fie că lăsăm lucrurile să curgă de la sine, cu dezinteres, ca în ultimele decenii, fie că ne prefacem că protejăm Tâmpa, dar de fapt o distrugem, respectând noul plan oficial de urbanism, va trebui să ne luăm rămas bun de la poienile însorite, a căror existenţă seculară a fost motivul declarării Tâmpei ca rezervaţie naturală floristică. Una din valorile, curiozităţile şi atracţiile Braşovului va sfârşi stupid, sub aparenta protecţie a legislaţiei ultra-hiper-europene, ce prevede teoretic obligativitatea acordului de mediu, chiar şi la amplasarea unui coteţ de câine… Nu prevede însă şi obligativitatea competenţei şi corectitudinii, din partea celor plătiţi să redacteze hârtii.
Pierdem un membru al familiei, pierzând valoarea acestei rezervaţii. Chiar nu există în acest oraş industrializat şi dezindustrializat nici o voce care să-şi asume un rol în adevărata protejare a Tâmpei? Alo, ONG-urile… Nu vă mai iluzionaţi că salvaţi Tâmpa, strângând saci cu PET-uri… problema este mult, mult, mult mai gravă… Întreprindeţi urgent defrişările necesare! Ştiu că nu dă bine să defrişezi, ci doar să plantezi… Dar uneori, la fel ca şi în medicină, extirparea unei anomalii poate fi singura metodă de a ţine organismul în viaţă. Teoriile de convenienţă, gesturile la modă şi pozele haioase postate pe bloguri nu ajută…
UPDATE Eftimie: Pentru că tot se comenta pe aici “pe ce te bazezi dom’le când spui că Tâmpa n-avea copaci, ai dovada” sau ceva de genul ăsta, cititorul nostru Nominepater ne-a găsit poza aceasta cu o machetă a muntelui Tâmpa de prin 1970. Din fotografie se poate observa destul de bine cam cât era acoperit cu pădure şi cât nu.
Sursa: „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 5/1971
Oau, să vezi acum ce o să sară lumea pe tine că zici de defrişarea, chiar şi controlată, a muntelui
Trăim într-o lume dominată de mentalitatea de şofer. Adică: idolatrizăm pedala de acceleraţie, ocolim lucrurile ce nu ne convin, trecem eventual peste ele, dar ni se pare mai prejos de demnitatea noastră să folosim frâna şi marşarierul. Mă aşteptam să pară inacceptabilă ideea unei defrişări, într-o lume obsedată de “adăugarea continuă”, care nu acceptă renunţarea la cultul cantităţii.
Desigur, dacă în urma defrişării s-ar crea un restaurant, o pârtie de schii cu lac artificial sau un SPA, ar apare instantaneu mulţi susţinători ai acesteia, care să ne reamintească cu aplomb de importanţa turismului întru propăşirea patriei şi a ieşirii noastre din criză.
Btw, e vorba de maximum 1-2 ha pe Tâmpa, în principal pădure sortită alterării (rădăcinile foioaselor nu rezistă mult timp în solul calcaros). Judecaţi ce înseamnă asta faţă de alte defrişări care se fac în apropiere.
N-am înţeles de ce ar fi nevoie de defrişări. Articolul nu explică.
Adică ce, orice nu este Stipa pulcherima, Hyacinthella leucophacee, Hepatica transylvanica, Bromus barcensis sau Coronilla coronata trebuie să dispară!
Articolul este profund neprofesionist — pleacă de la prezumţia că cititorul ştie (şi că este de acord cu) un punct de vedere bazat dracu ştie pe ce, că nu se explică.
Este vorba de ceva care se numeşte în lumea civilizată “conservarea biodiversităţii” sau “ocrotirea speciilor ameninţate cu dispariţia”. În mod natural, la latitudinile noastre, pădurile suferau periodic incendii spontene, care creau luminişuri şi poieni. “Gospodărirea perfectă” a dus la alterarea ritmului naturii. Nu se pune problema de a distruge alte lucruri în schimbul păstrării unora. Echilibrul a fost stricat tot de intervenţia omului, deci repararea acestuia de către om este legitimă.
Nu cred ca defrisarile controlate ar putea rezolva problema rezervatiei.Daca in 130 de ani natura a hotarat altceva ,putin probabil ca drujbele ,camioanele si tot balamucul uman sa o convinga sa isi schimbe hotararea.Ar fi culmea ca un nou cartier de blocuri/vile sa apara ca salvatorul rezervatiei!Propun Photoshop pentru harta
Orice fond forestier necesită o întreţinere curentă, ce înseamnă şi unele tăieri controlate. Nu te lăsa pradă imaginaţiei cu armate de camioane şi drujbe… Treaba se face în mod curent oriunde în lume, dar şi la noi. Inclusiv pentru siguranţa la foc sunt de dorit coridoare neplantate. Singura diferenţă ar fi aici scopul intervenţiei. Probabil cei mai mulţi dintre noi nici n-am observa când s-ar face. Chestia cu cartierul nou chiar nu înţeleg de unde ai scos-o…
Am inbulinat-o. Cresc copaci pe tampa! Ne ia mama ma-sii
).
Pe bune acum, chiar murim fara Bromus barcensis?
Ceva surse pentru articolul ăsta?
De curiozitate, care sunt sursele articolului astuia? As fi si eu curioasa sa stiu daca aceste date sunt cat de cat oficiale. Nu de alta, dar ma indoiesc ca poti convinge ONG-ul doar cu spusele unui singur om.
Nu ca as fi mare fana de copacei, dar nu e okay nici sa o dam in partea cealalata a fanaticilor care au crezut cu disperare in incalzirea globala, fara ca aceasta sa fi fost confirmata in vreun fel de dovezi stiintifice si s-au zbatut pentru a lua masuri drastice.
Nu doresc să conving pe nimeni. Constat doar. La astfel de discuţii ajungem după 70 de ani de învăţământ bazat doar pe română şi matematică – şi nici alea cum trebuie.
Ia la rând toate monografiile ce s-au scris despre Braşov, întreabă-i despre asta şi pe profesorii mai în vârstă de pe la Silvicultură, vezi şi că Academia deţine tot inventarul de date. Cine vrea, află. Pare hilar, dar pe vremuri, lucrurile astea se învăţau şi în clasa a III-a la Geografia Judeţului. Acum nu avem nevoie de ele, ca să ştim cum se butonează un telefon mobil. Totuşi, cine chiar vrea, poate afla mult mai multe decât am avut acum posibilitatea de a scrie.
Trebuie sa te gandesti ca :
1. Oamenii nici macar nu cunosc ca exista problema asta, asa ca nici nu ar avea de ce sa sape mai adanc pentru informatii.
2. Daca tot ai adus subiectul in discutie, iar un om iti cere mai multe informatii pe tema, ar fi fost dragut sa ii dai macar un punct de pornire in cautarea de mai multe informatii. Nu trebuie sa adoptam atitudini de genul: Oamenii sunt dezinteresati, nu le pasa, eu le zic, dar ei nu percuteaza decat la chestii gen butonat de mobil. Atitduinea asta nu ajuta absolut deloc. Eu personal nu am crescut in Brasov, habar nu am mai nimic despre el. Iti citesc articolele pe aici, mi se par interesante, dar ar fi si mai interesant daca ai lasa o sursa din cand in cand, de unde as putea porni singura sa aflu mai multe. Informatii de genul asta sunt greu de gasit pe internet, iar despre alte surse, imi recunosc ignoranta: habar nu am de unde sa pornesc.
3. Tu spui ca doar constati problema, dar nu e asa. E si un indemn in articolul scris de tine. Pui problema pe seama oamenilor alora, pe care in commentul de mai sus ii desconsideri.
4. Daca tu esti constient de aceste lucruri, poti sa fii tu vocea aceea care merge si vorbeste cu ONG-urile de profil si le aduce lor la cunostinta aceste lucruri. Asta poti sa faci. Nu iti cere nimeni sa investesti bani pe care nu ii ai, iar in plus, esti doar o persoana. Mi se pare perfect normal sa apelezi la niste oameni care dispun de resursele necesare pentru a populariza aceste fapte si poate chiar si a gasi o rezolvare.
Te-am intrebat din curiozitatea de a afla mai multe. Mi s-a parut interesant subiectul. Intrebarea mea a fost pusa cu buna credinta. Raspunsul a fost mult mai slab decat ma asteptam.
1. Nu vad ce te opreste pe tine sa faci demersurile de rigoare + campanie publica + etc, daca tot ai identificat o problema si solutii.
2. Nu inteleg de ce toata lumea s-a obisnuit sa arunce in spatele ONG-urilor tot ce inseamna initiativa civica, de parca ele sunt mama hector a actiunilor din comunitate…
3. Tare mi-ar place sa semnezi articolele cu numele tau real, pentru ca ai idei interesante si expertiza pentru a initia niste dezbateri inteligente…
1. Nu văd ce aş putea face pentru început mai mult decât să scriu despre asta. N-am topor, nici căruţă şi nici om care să-mi procure tona de aprobări necesare. Şi nici nu mă cred salvatorul planetei sau măcar al Braşovului. Unele lucruri dispar, altele se nasc – nimic mai banal. Când voi avea de ales, voi face poate mai mult.
2. Îmi pare rău dacă am jignit pe cineva de bună credinţă, dar rămân la părerea că doar dorinţa de a face ceva nu compensează lipsa ştiinţei despre ce şi cum trebuie făcut. Altfel spus, “să te ferească Dumnezeu de prostul harnic”.
3. De dezbateri sunt sătul, la fel ca şi de cei puşi anume să le transforme în ciorovăieli derizorii, pentru a nu se ajunge la nici un rezultat. Eu am avut bucuria de a cunoaşte frumuseţile mai puţin cunoscute ale Braşovului. Nu-i pot obliga însă pe cei care vin să aibă aceleaşi plăceri.
claup,
Diferenţa dintre un cetăţean obişnuit şi diverse ONG-uri de profil este că acestea din urmă şi-au asumat obiectivul de a “face” diverse chestiuni. De asta s-au făcut ONG-uri iar dacă s-au făcut atunci să aibă iniţiative…asta e treaba lor.
Nu este deloc uşor să susţii financiar şi logistic activitatea unei ONG, mai ales la noi. Am toată stima pentru cei care măcar încearcă să o facă bine. Din păcate, există tentaţia ca să fie abordate doar acele lucruri care “aduc vizibilitate” şi care pot deveni puncte forte la capitolul “experienţă şi activitate anterioară în domeniu”, atunci când se solicită finanţări. Este de înţeles şi nu condamn pe nimeni.
City Planning spune foarte bine. Nici nu condamnam pe cineva….spuneam doar că un ONG ar trebui să îşi asume statutul de ONG şi la inţiative mai puţin vizibile…
depinde de care ONG-uri discutam.. eu nu as generaliza – sunt organizatii care isi fac treaba foarte bine, fara sa se vada. Accentul meu a fost pus pe ceea ce inseamna responsabilitate civica – care nu este a unor organisme institutionalizate, ci a fiecarui cetatean. Din experienta am intalnit numeroase persoane care identifica o problema dar considera ca “ceilalti” trebuie sa o rezolve…
Sigur că nu e de generalizat….Tendinţa de “a da vina pe alţii” e românească în general nu doar când vorbim despre ONG-uri… diferenţa apare acolo unde “dăm vina” justificat sau mai puţin…
Cineva a spus odată o vorbă care mi-a plăcut, şi – culmea – nu era despre România:
“Dacă instituţiile Statului şi-ar face datoria cum trebuie, nu ar mai fi nevoie de ONG-uri.”
Deci, suntem în situaţia de a finanţa a doua oară ceea ce de fapt oricum am plătit ca şi contribuabili. Bine, este o generalizare un pic exagerată, dar surprinde esenţa problemei…
Ca om ce a trecut pe la Silvicultură aş putea să vă spun următoarea chestie interesantă. Un absolvent de Silvicultură, dl. Dan Olteanu, actualmente şeful Regiei Silvice Kronstadt, a descoperit un foarte periculos gândac de scoarţă care a început să mănânce exact copacii de pe drumul Poienii unde s-au construit ansambluri imobiliare. În perioada asta periculosul gândac a dispărut, dar ieşim noi din criză.
Dacă veţi căuta pe Google veţi găsi că gândacul de scoarţă a atacat şi copacii aflaţi de-a lungul DN66, drumul acela, care taie parcul Retezat.
Tâmpa e în administrarea Regiei dl-lui Dan “Gândac de Scoarţă” Olteanu, dar nu poate tăia un ciot acolo fără aprobare de la Academie sau Ministerul Mediului. În plus, dacă nu e de construit vreun Tâmpa Gardens pe-acolo, nu se agită nimeni pentru asta.
Tot dacă veţi căuta pe Google veţi găsi plantele ălea de care scrie C.P. acilea şi veţi vedea că sunt plante care se veselesc la soare şi nu la umbră, prin pietrişuri.
În privinţa ONG-urilor, fireşte că alţi oameni din ONG-uri ştiu, cum probabil că ştie şi Clau P, că unul ca Bucurenci a cheltuit un milion de euroi să adune peturi din păduri. Cel puţin aşa se lăuda la ultima gală a societăţii civile, aia sponsorizată de Rompetrol. Toată lumea e voluntar şi onegist până dă de banul gros, dup-aia e ca un fel de politician de mediu privat.
O macheta cu Brasovul din 1970. Se observa cat de impadurita era Tampa pe versantul sud-estic
http://fototeca.iiccr.ro/img_hires/Z/30094f6d7e04a4d452035300f18b984988c.jpg
Defrișarea nu ar fi o treabă foarte dificilă, nu-i așa? Dar e cineva conștient de necesitate?
Păi necesitatea rezultă din faptul că rezervaţia respectivă a fost creată tocmai datorită existenţei acelor poieni (altfel nimeni nu ar fi avut cum să declare Tâmpa ca rezervaţie), poieni care acum tocmai dispar. Degeaba se defrişează peste câţiva ani, după ce au dispărut definitiv şi plantele ce creşteau în respectivele poieni.
În mod normal, administraţia publică este datoare să aibe un plan de management pentru fiecare rezervaţie, un om plătit anume ca şi administrator (custode) şi să acţioneze de bună credinţă, pentru a nu periclita elementele de valoare.
Sigur că defrişarea locală este o chestie banală şi la îndemână, chiar şi pe timp de criză. Să nu uităm că lemnul se valorifică, şi încă bine de tot. Avem acolo pin, avem fag. Când s-a defrişat pe vârf, ca să se pună inscripţia aceea din tablă vopsită alb şi luminată noaptea, spre disperarea insectelor rare care găsesc aici, ca şi în cazul “farului portdrapel”, o capcană fatală, a fost vreo problemă? Sau când au apărut blocuri de 12 etaje pe sudul Tâmpei? Ai văzut vreun protest al Academiei sau al Intelighenţiei Autohtone (‘telectualilor lui Ceauşeasca)? Nu, doar niscaiva muşcături de c** politicianiste. De ce nu s-ar putea face o defrişare şi pentru un scop ceva mai prietenos cu mediul natural?
multumim, am adaugat poza
@City Planning:
Trebuie sa te gandesti ca :
1. Oamenii nici macar nu cunosc ca exista problema asta, asa ca nici nu ar avea de ce sa sape mai adanc pentru informatii.
2. Daca tot ai adus subiectul in discutie, iar un om iti cere mai multe informatii pe tema, ar fi fost dragut sa ii dai macar un punct de pornire in cautarea de mai multe informatii. Nu trebuie sa adoptam atitudini de genul: Oamenii sunt dezinteresati, nu le pasa, eu le zic, dar ei nu percuteaza decat la chestii gen butonat de mobil. Atitduinea asta nu ajuta absolut deloc. Eu personal nua m crescut in Brasov, habar nu am mai nimic despre el. Iti citesc articolele pe aici, mi se par interesante, dar ar fi si mai interesant daca ai lasa o sursa din cand in cand, de unde as putea porni singura sa aflu mai multe. Informatii de genul asta sunt greu de gasit pe internet, iar despre alte surse, imi recunosc ignoranta: habar nu am de unde sa pornesc.
3. Tu spui ca doar constati problema, dar nu e asa. E si un indemn in articolul scris de tine. Pui problema pe seama oamenilor alora, pe care in commentul de mai sus ii desconsideri.
4. Daca tu esti constient de aceste lucruri, poti sa fii tu vocea aceea care merge si vorbeste cu ONG-urile de profil si le aduce lor la cunostinta aceste lucruri. Asta poti sa faci. Nu iti cere nimeni sa investesti bani pe care nu ii ai, iar in plus, esti doar o persoana. Mi se pare perfect normal sa apelezi la niste oameni care dispun de resursele necesare pentru a populariza aceste fapte si poate chiar si a gasi o rezolvare.
Te-am intrebat din curiozitatea de a afla mai multe. Mi s-a parut interesant subiectul. Intrebarea mea a fost pusa cu buna credinta. Raspunsul a fost mult mai slab decat ma asteptam.
@Eftimie: Referitor la update-ul tau, stiu ca esti jurnalist dom’le iar in meseria ta oamenii nu te iau la puricat si nu iti cer surse, deci poti sa scrii ce ai tu chef fara sa dai explicatii, dar pe internet mai sunt oameni care fac acest lucru. Nu e nevoie sa te burzuluiesti, se intampla peste tot , si la case mai mari. Daca vrei, iti dau si recomandari de bloguri de p-afara. Si te rog, nu te obosi sa ma faci cretina, cum ai obiceiul cu altele.
Altfel si eu, ca si tine, am căutat mai multe informatii pe aceasta tema. Eu nu prea am incredere in ONG-uri verzi, pentru ca nu fac mai nimic. Nu ti se pare suspect ca exista zeci de ONG-uri de protecţia a naturii şi nicio iniţiativă de interzicere a recipientelor de plastic?
Altfel, sa stii că acest articol este, cel puţin din ceea ce ştiu eu, prima abordare de acest gen in media braşoveană sau naţională. De-aia înţeleg şi suspiciunile unora când apare aşa ceva.
Ultima ta propoziţie e simpatică foc. Măcar tu ai înţeles gluma în contextul ăla sau trebuie să mai scriu o postare explicativă?
@Eftimie:
Nah, din formularea respectiva, mi s-a parut ca te-ai burzuluit din cauza faptului ca am cerut surse. Daca am vorbit aiurea, mea culpa si imi cer scuze pentru asta.
Interzicere a recipientelor de plastic? Aoleu.
)
Ce nu inteleg eu este ce fac cu adevarat ONG-urile. Stiu ce ar trebui sa faca, dar inafara de plantat copacei (ma refer la astea verzi) nu prea am auzit mare branza. As fi curioasa sa apelez la unul dintre ele sa le scriu despre tema asta si sa vad ce raspuns primesc. De aceea intrebam de surse.
Si tot in legatura cu ONG-urile, dat fiind ca toata societatea noastra e pe trendul hai sa ne europenizam, macar cu numele daca nu altcumva, din cate inteleg eu, defrisarea nu e foarte la moda. Si cum noi romanii nu prea le avem cu logica si ratiunea si nu stim sa facem deosebirea intre o idee proasta si una buna, indiferent din ce sursa vine (daca se practica in Europa, sigur e de bine si e corect), ma indoiesc ca aceste ONG-uri vor fi foarte receptive la ideea de defrisare. Poate ma insel. Intentionez oricum sa incerc sa aflu.
Da, am inteles gluma. Mi s-a parut chiar amuzanta.
Ce nu imi place in general pe internet, e faptul ca se sare imediat cu apelative de acest gen, si chiar daca interlocutorul respectiv o merita, nu mi se pare cea mai okay abordare. Cel putin cand suntem fata in fata nu ne vorbim asa, macar din politete. Oricum, asta e alta discutie. 
Raluca, ai câştigat.
“Cercetaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va deschide”.
Pentru că ai bătut la uşă şi văd că te interesează subiectul, fac acum ceea ce poate trebuia de la început, dar nu dorisem să dau articolului meu un aspect prea scolastic. Cu regret că nu pot da vreun “link” sau “tag” de Google Search, aşa cum este acum la modă, sper că totuşi îţi vor fi de folos cele ce urmează.
Bibliografie generală (selecţie) pentru plantele de pe faţa sudică a Tâmpei, în ordine cronologică:
1. WACHNER, Heinrich – “Kronstädter Heimat- und Wanderbuch” [Monografie şi ghid de drumeţie braşovean], Ed. Buchhandlung W. Hiemesch, Kronstadt/Braşov, 1934. Vezi pag. 236-237: “Steppenrelikte”, dar merită din plin de citit toată cartea. Nota mea: lucrarea a fost reeditată destul de recent, sub formă de facsimil, de către Editura Aldus, Braşov, P. Sfatului nr. 18.
2. IANCU, Mihai; MIHAI, Elena; PANAITE, Ludmila; DRAGU, Gheorghe – “Judeţul Braşov” (colecţia Judeţele Patriei – Institutul de geografie), Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1971. Vezi pag. 62-66: “Vegetaţia”.
3. POP, Silviu; PRINCZ, Ştefan – “Braşov – Ghid turistic al judeţului”, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1974. Vezi pag. 17-22: “Flora”, “Flora şi fauna ocrotite”.
4. CATRINA, Constantin; LUPU, Ion (coordonatori) – “Braşov – Monografie” (colecţia Judeţele Patriei), Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1979. Vezi pag. 43-44: “Flora, vegetaţia şi fauna”.
PS.
Toate aceste lucrări nu sunt de specialitate, ci de interes general sau turistic. Pentru lucruri mai serioase există Academia Română.
PPS.
Am discutat cu ONG-uri de profil pe care s-a întâmplat să le cunosc direct, dar subiectul se pare că nu are spectaculozitatea necesară pentru a intra în atenţia cuiva. N-am renunţat – dovadă că scriu aici despre asta.
Mai e o cartulie tare interesanta pe care am pus mana la un anticariat, editata de Consiliul popular al judetului Brasov, Consiliul de indrumare pentru ocrotirea naturii din judetul Brasov:
Morariu, Iuliu; Ularu, Pantelimon; Ciochia Victor, “Ce ocrotim din natura judetului Brasov”, editia a II-a revizuita, Brasov, 1971.
Mesajul cartii este acelasi: nu mai impaduriti Tampa! (vorbim de stadiul ei din 1970, cum se vede in macheta!!!)
http://img85.imageshack.us/img85/2497/tampa.jpg
Sunt plăcut surprins să aflu că nume consacrate în apărarea naturii, precum dl. Ularu sau Ciochia au avut această viziune, încă de atunci. Îmi pare rău că nu am apucat să citesc cartea. Dar, oricum, m-am mai liniştit, în sensul că nu sunt eu un prim “nebun” căruia i s-a pus pata pe pădurea respectivă…
ai zis bine ca tampa este o rezervatie, dar se pare ca nu sti ce e o rezervatie naturala……….Rezervatia naturala este o arie in care intregul cadru natural sau anumite exemplare floristice, faunistice sau geologice sunt ocrotite de lege. Sunt protejate, pentru conservarea lor, ecosisteme, specii de plante sau de animale, elemente geologice etc. de interes stiintific sau peisagistic……….in concluzie nu se pot face defrisari asa cum zici, chiar si controlate. daca te-ai plimba pe serpentinele de pe tampa ai observa ca sunt arbori cazuti care nu sunt luati de organele autorizate, si sti de ce? ca legea nu permite, ca trebuie sa fie un cadru cat mai natural. asa ca oricat ai incerca defrisare nu se va face. si inca ceva….fara o floare se poate trai , dar fara un arbore mai greu
Există specii care sunt rare şi pe cale de dispariţie. Exact asta este aici problema. Molidul şi fagul nu se numără printre acestea, iar înmulţirea lor peste măsură, într-o arie protejată (datorită unor intervenţii umane greşit direcţionate, din trecut) – cum bine zici – periclitează exact ecosistemul a cărui existenţă a justificat măsura de a institui protecţia. Dacă ai alte variante de rezolvare a problemei eşti invitată să le expui. Legea nu ajunge la detalii de genul “defrişare sau nedefrilşare”. Există metodologii, se expertizează situaţia reală din teren, se propun soluţii de către persoane de specialitate abilitate, se aduc la îndeplinire.
Dar dacă tu nu vrei să vezi pădurea din cauza copacilor, lasă măcar pe alţii să încerce.
@City Planning:
Multmesc pentru informatii.
Am sa caut cartile acestea cat de curand pot si am sa ma pun pe citit.
P.S. Am scris si eu unui ONG de profil. Nu am primit inca raspuns, dar sa vedem.
Cu plăcere. Îţi doresc mai mult succes decât am avut eu.