Nu mulţi sunt cei care ştiu că prima proiecţie cinematografică din Transilvania, cu public, a avut loc la Braşov, în Vila Kertsch, pe 5 decembrie 1896. Vila Kertsch era situată pe actualul amplasament al Modarom, o parte din ea fiind distrusă la bombardamentul din 16 aprilie 1944, restul fiind demolat în 1970. Cinematografele multiplex din România ar trebui să ne fie recunoascătoare pentru că le-am dat ideea. 
Foarte interesant. Stiam doar ca primul cinema din Transilvania (si Romania de azi) a fost tot la Brasov, daca nu ma insel in baraca de lemn aflata pe terenul de azi al Parcului Titulescu.
„Kronstädter Zeitung“ din 7.12.1896:
„Cine doreşte astăzi să se numere printre oamenii educaţi trebuie să fi văzut pe viu acest aparat. Cinematograful proiectează, pe suprafaţa luminoasă a unui perete din ţesătură de in, o mulţime de fotograme de moment, care se derulează atât de repede una după cealaltă, încât ansamblul lor produce o imagine vie. În reprezentaţiile de ieri şi de alaltăieri, pe care domnul Lenz, proprietarul aparatului cinematograf, le-a susţinut în Villa Kertsch, s-au putut vedea: evoluţia unei dansatoare, o cântăreţă populară, un dansator pe sârmă, doi acrobaţi, o imagine stradală pariziană plină de viaţă, de o limpezime minunată, şi anume autotaxiuri şi biciclişti circulând, lume ieşită la plimbare şi, în încheiere, imaginea reuşită a unui tren rapid intrând în gară.“
Un alt moment de referinţă al cinematografiei braşovene a fost şi darea în folosinţă în anul 1962 a uneia dintre cele mai moderne săli de spectacol din România acelui timp. Este vorba despre Cinematograful Panoramic “Partizanul Roşu”, rebotezat mai târziu “Patria”. Sala avea o capacitate de 600 locuri, fiind uriaşă în raport cu cele existente atunci, beneficia în premieră de ecran şi sistem de proiecţie panoramic, de sonorizare stereo, tratamente acustice ale finisajelor interioare, minibar în foaier şi un aspect estetic deosebit, în stil modernist internaţional. Şef de proiect a fost reputatul arhitect braşovean Ara Ereţian, ce trăieşte şi astăzi ca pensionar octogenar în Germania. Lucrarea sa a fost una dintre cele mai îngrijit realizate, întregind ansamblul de blocuri ce fusese ridicat cu un an înainte în preajma fabricii de stofe. Decenii la rând, scuarul urban creat la intrarea în cinematograf, străjuit de mai mulţi tei şi agrementat de o mică fântână decorativă, a reprezentat un reper urban important, iubit şi frecventat de cetăţeni de toate vârstele, “Patria” fiind o parte de suflet din istoria recentă a oraşului nostru. Acum este un loc pustiu, cofetăria şi magazinele de altădată au lăsat locul unor sedii de bănci, pavimentul este penibil şi un colţ al platformei este tăiat meşteşugăreşte, de o bretea carosabilă de luat dreapta. Nici un copac nu a supravieţuit.
Cinematograful este abandonat şi distrus treptat, cu bună ştiinţă. Înăţarea pavimentului de la intrarea principală, peste nivelul existent de la interiorul parterului, şi dărâmarea recentă a copertinelor ieşirilor, pentru a face loc unui parcaj, întregesc tabloul dezastrului, alături de un sinistrul coş de fum şi o mulţime de alte ţevi ce i-au distrus faţada, precum şi de extinderea monstruoasă alăturată, a anexelor unui fast-food. Se doreşte a i se crea o imagine de lucru fără valoare. Bătălia imobiliară şi cacealmaua cu Filarmonica nu au ajutat cu nimic la revigorarea acestui important obiectiv cultural al oraşului, şi implicit a zonei pietonale.