“Pe la 1900, Johann Weiss, un sas din Homorod, punea bazele unei baze de terapii balneare, folosindu-se de vulcanii sulfuroşi care bolborosesc la marginea localităţii. Oamenii îşi amintesc că staţiunea atrăgea anual mii de turişti, care veneau betegi şi plecau pe picioarele lor. Staţiunea balneo a fost distrusă în ultimii 15 ani, fiind furată ţiglă cu ţiglă. Moştenitorii sasului au vândut terenul – o bogăţie naturală rară – unui italian”. Detalii AICI.
Tot pe tema asta…
“Zizinul era declarat, în 4 martie 1927, „Instituţie mică balneo-minerală” şi ajunsese una dintre cele mai căutate staţiuni din perioada interbelică. Acum, la nici un secol, în fosta staţiune doar poveştile bătrînilor şi tir-urile cu apă minerală mai amintesc de forfota de odinioară a micii aşezări cu mare căutare”. Povestea AICI.
Toate astea în contextul în care România se chinuie să-şi construiască un brand turistic iar braşovenii visează cu ochii deschişi la o dezvoltare gargantaguească a turismului.