benessere.ro
Şapte companii au anunţat AJOFM Braşov că vor concedia colectiv 316 persoane. În realitate, concedierile individuale sunt mult mai multe decât cele colective.”
Într-un proces de modernizare şi dezvoltare a zonei metropolitane Braşov , companiile în loc să angajeze persoane, le concediază. De ce oare într-un oraş ca Braşovul este greu să-ţi păstrezi locul de muncă sau să treci de un interviu? Principala problemă consider că este imaginea. Imaginea cu care ne prezentăm în fiecare zi la serviciu sau la un interviu, ceea ce vrem să vindem şi ceea ce putem oferi angajatorului pe parcursul colaborării dintre companie şi angajat. Cunoscându-ne pe noi mai bine, reuşim să ne îmbunătăţim Imaginea şi să ne promovăm în societatea în care trăim.
Aşadar, vă invit la o discuţie în care doresc să aflu, alături de voi, dacă a avea grija şi a-ţi îmbunătăţi imaginea astăzi, în Braşov este o necesitate sau un moft? Şi dacă vom putea crea din propriul nostru nume, la un moment dat, un Brand?
Pentru ca angajatorii angajeaza acum pe baza de experienta si nu pe “scoli”?
Nu neaparat, exista firme care au ca politica, recrutarea de angajati fara experieta pentru a-i “scoli” si a-i modela dupa bunul plac
dar m-ar interesa sa aflu mai multe despre ideea de “imagine” pe care o ai tu asupra problemei
uitandu-te in imaginea de mai sus, ai crede ca sunt pregatiti sa te dea afara din momentul interviului. doar uita-te la zambetul acela si la ochii de politician.
De aia am şi ales imaginea asta.
)
Dar de ce o blonda da interviul?
Zambetul acela, precum si ochii de politician se datoreaza domnisoarei/doamnei blonde in cauza….
Bine macar ca sta cu spatele…
octi ştie!
stai ca nu am inteles…tu sugerezi ca daca milioanele de romani care au fost disponibilizati din cauza crizei financiare, ar fi avut o imagine mai buna la locul de munca, ar fi putut scapa de concediere? ca din cate ai spus, cam asta se intelege…poate o clarificare etc…
nu, a fost o idee luata din ceea ce se intampla in Brasov si pe care doream sa o discut din punct de vedere al imaginii personale, dos and donts. Nu am vrut sa discut de disponibilizarile facute din cauza crizei. Posibil daca ai o imagine mai buna la locul de munca sa scapi de concediere, asta da: PESTELE MAI MARE IL MANANCA PE CEL MAI MIC. asta da, sta in legea naturii. Cu cat esti mai puternic, supravietuiesti mai usor.
Ceea ce incerc eu sa discut aici este problema imaginii individuale, si teorii aplicabile ale acesteia in viata noastra de zi cu zi.
Adica sunt sigura, de exemplu ca la un departament de HR daca au fost 10 oameni , sa zicem ca au ramas 5. Cei care au ramas inseamna ca sunt cei mai buni, inseamna ca stapanesc anumite atribute care ii diferentiaza de ceilalti si i-au facut “mai buni” decat ceilalalti, inseamna ca au o tinuta, un limbaj corect, un bagaj de cunostinte pe care stiu sa si-l vanda angajatorului
si cum spuneam toate astea intr-un ambalaj pe care scrie imagine 
Sau sunt nepoti, verisori, frati, surori cu patronul. Si acesta este un criteriu la angajare.
Corect dar sa ramanem la ideea de imagine
Alina, normal ca sunt foarte multe firme care il injurajeaza pe ion care e nepotu lu vasile, dar eu ma refeream la ion ca individ care e sau nu constient de imaginea sa, iar daca ion stie sa se impuna la firma lu gigel, atunci lumea nu mai il percepe ca pe nepotu lu vasile ci ca pe ION
Andreea, articolul tău este despre disponibilizări, cu asta începe! Nu cu imagine, nu dos an donts (ce o fi aia etc.). Poate asta îşi doreşti tu să dsicuţi dar articolul este despre disponibilizăriile de la Bv în primul rând…şi apoi despre imagine, inetrviuri etc.
Da si asta este corect, insa chiar daca mi-am inceput articolul asa- lucru total incorect…vad
, sta sub egida campanie de imagine, deci in principiu am vrut sa ajung la urmatoarea idee.
Dos and donts= lucruri care se fac si care nu se fac
am ajuns deci in epoca in care primeaza imaginea…pe mine una, ma nemultumeste prioritizarea asta. o sa iti dau un exemplu, sau poate chiar 2 : tu stii bine ce stil vestimentar am eu, si oricat as incerca pe alocuri sa il adaptez situatiilor formale/oficiale, tot are amprenta personala (de care de altfel sunt foarte mandra) dar care nu e vazuta de majoritate ca un lucru neaparat bun. 1. cand am avut orele de practica la “Unirea” m-am dus cu pierce-ul (nu mai stiu daca uitasem sa il scot, sau era o sfidare voita a autoritatii) idea este ca profa care ma asista s-a uitat din cap pana in picioare la mine, fara indoiala ca dupa aceasta analiza avea deja o imagine destul de clara si niste “asteptari” de la mine…in final a fost extrem de surprinsa de reactia uber-pozitiva pe care au avut-o copiii, si la feedback-ul pro pe care l-au avut. vine la mine si imi spune ceva de genul”trebuie sa ma scuzi, initial cand te-am vazut m-am gandit ca tu nu ai de gand sa te faci profesoara vreodata, dar crede-ma ca te sfatuiesc eu sa o faci pentru ca bla bla bla”. Bun. ce concluzie tragem de aici? ca ne luptam din ce in ce mai mult cu preconceptiile. cu totii facem greseala de a eticheta, pornind de la imagine, de la prima impresie…este oare acest lucru o chestie buna? fara indoiala ca de asta ne lovim prima data, de aspectul exterior de “ambalaj” cum l-ai numit tu, dar odata ce acesta nu iti inspira mare lucru, ii mai acorzi celuilalt sansa de a-ti demonstra contrariul?
Eu nu stiu de ce consideri stilul tau …nu stiu demn de orice neincredere… pentru ca eu iti cunosc stilul ca fiind unul non-conformist si fresh, ceea ce vroiam eu sa spun nu tine de faptu ca ai un pierce sau mai multe ci de ceea ce vorbesti, daca te scobesti in nas sau scuipi la un meeting, daca te speli pe ochi inainte sa te vezi cu cineva sau te duci cu rimelu scurs si urdori la ochi, adica chestiuni care tin de imaginea ta. Nu m-am referit ca sunt pro fusta sau pro tocuri. Si iarta-ma ca iti reaminstesc, dar la Revedere ai fost foarte foarte feminina iar rochia iti venea super, cu tot cu pierce, iar la lansarea cartii lui Bucur, ai fost o prezenta “glammy” cum as spune eu. te-ai adaptat in functie de ocazie, tinuta, limbaj, Dupa parerea mea, chiar daca nu ti-ai dat seama, sau ai o idee aiurea despre tine, sau despre babele pe langa care mergi, tu te-ai promovat excelent pana acuma iar “ambalajul” ti l-ai adaptat in functie de situatie. Si iti pot demonstra astea: locul de munca pe care il ai, afacerea pe care ai inceput-o, prietenii tai (IO
) sa nu mai zic de studiile pe care le ai 
si pot confirma astea multe persoane cu care te-ai inatlnit o data si le-ai ramas in minte, deci ai facut o prima impresie demna de invidiat (remeber Smiley 
)
exemplul 2. interviul de la firma unde sunt angajata momentan. aleg o tinuta oarecum bussiness, cu tot cu pierce, in incapatanarea mea de a demonstra ca imaginea nu ar trebui sa primeze. ajung la biroul de HR unde mai era o tipa venita pentru acelasi job care era imbracata impecabil, in costum, pe tocuri, cu diplomat etc etc…fara indoiala, stiind in ce societate traiesc, mi-am spus ca nu am nicio sansa sa concurez cu donsoara, si totusi, eu am primit jobul, iar nu ea. sa nu intelegi gresit, nu promovez o imagine neingrijita, dar ma gandesc ca ajunge un look curat si simplu, iar nu o impopotonare a imaginii, pentru ca in final conteaza skill-urile si cunostintele pe care le detine fiecare. daca stai sa iti amintesti, profii nostri erau imbracati de cele mai multe ori foarte casual, te deranja acest lucru? crezi ca ar fi contat mai mult daca ar fi venit imbracati la 4 ace? eu zic ca dimpotriva, pentru ca prin aerul lor casual, ne impuneau si noua o atmosfera relaxata etc etc. no….sper ca ai inteles ce voiam sa demonstrez. a bientot
Reiau ce am scris mai sus, nu am spus ca trebuie sa te imbarci la 4 ace si cu firma pe umar, am vb de tinuta, adik la modul general, nu de briz-brizuri si pampoane. Nu am spus ca trebuie sa te imbraci in nici un fel decat cu bun simt si curat. Sa inspiri incredere. Sa poti sa sustii ceea ce spui si sa vii cu exemple.
Exemplu meu: In Dortmund la Primarie, toate femeile chiar si la 60 de ani de la relatii cu publicul aveau pierceuri si tatuaje, erau imbracate in blugi dar aveau o tinuta ce inspira respect, o postura la fel, impunatoare si vorbeau coerent si nici una nu ridica glasul sau sa mai faca eu stiu ce gest care sa imi arate mie ca o plictisesc sau ca o calc pe nervi
Alt exemplu aici: vezi articolul meu cu shopping la star. Tu ca angajator ai tine o astfel de angajata? plus ca toate sunt imbacate gen ospatar…fara pic de personalitate… fara pic de gust de nimik, si n-as vrea sa postez o poza cu tine sa vada lumea ce fancy trendy esti tu asa ca zau… nu te lua de pierce…
bre, eu stiu ca sunt o minunata:) si o trend-setteritza in gasca mea, doar ca autoritatile , sau ma rog, oficialitatile nu apreciaza stilul asta usor mai altfel…eu sunt foarte multumita ca la munca nu am un outfit impus, ca as innebuni cu camasa alba si fusta neagra sau bla…eu vorbeam de issue-ul urmator: oamenii care detin puterea intr-o societate…adopta de cele mai multe ori, o imagine standard (cea bussiness gen costum, sau fusta+camasa) ca pe cea corecta. cat despre bunul simt si igiena personala, am povestit in commentul 2, fara indoiala ca astea nici nu intra in discutie, ca fiind imperios necesare.
Draga mea, imagine nu inseamna numai cum te imbraci!!!!!!!!!!! asta e si ea o idee importnta, dar nu e IMAGINE.
Ceea ce vad eu cand ma uit la TINE nu e numai pierceul, sau geanta pe un umar, iti vad unghiile, parul, hainele daca sunt calcate, daca esti ingrijita, daca mergi sigura pe tine sau tarsai picioarele, daca stii sa saluti, daca stii sa zambesti atunci cand e cazul, daca stii sa vorbesti, daca stii cum sa-ti tii mainile sua gesticulezi nervos cu ele prin aer, daca stii sa te faci placuta, daca stii sa te diferentiezi de altii si sa devii unica- si astfel ajungi tu mai rapid decat altii prin unicitatea ta la ceearea unui BRAND
AndrEEEa ai apelat vreodata la un prieten cand ai avut nevoie de un sfat?
Despre imaginea ta … lesne de inteles
vezi ca nu e frumos ce facem noi aici, adica monopolizam discutia:) (oricum merci de complimente:)) hmz…daca am apelat….la modul ala serios, nu stiu, dar stiu ca apelez destul de des cu replici de genul “auzi Piu-piu, imi sta bine cu rochia asta”, la fel si cu prietena mea cea mai buna, intrebarea asta era la ordinea zilei….sau ce cercei sa imi iau la fusta cutare…dar asa pentru un scop mai serios…sau mai important decat alcatuirea unei tinute de iesit in oras nu stiu…desi na, am mai stat cu tine de vorba pe marginea imaginii ceasornicariei, si cum ar trebui promovata…si profit acum ca sa iti multumesc de tips and tricks…ma gandesc totusi ca atata timp cat nu esti o persoana publica, te poti descurca si fara un consilier de imagine, la modul ca fiecare trebuie sa fie si sa se comporte cum simte. fara indoiala ca tot ceea ce suntem noi, de la imagine la stiu si eu…ticuri sunt un conglomerat de particele imprumutate de la altii, si adaptate+imbogatite cu amprenta personala. dpdv al meu, este foarte important sa adaptezi tot ceea ce adopti, sa treci printr-un filtru personal, altfel, daca iei de-a gata o bucata de aici si alta de dincolo, rezultatul final ar putea fi un fiasco.
Posibil sa ai dreptate si tu
, insa pentru a avea o imagine cat mai clara 
despre imaginea ta chiar si la locul de munca, inceraca sa ceri parerea unei persoane care nu te cunoaste tu nu o cunosti, e un exercitiu 
si vezi ce zice, asa ca idee, eventual daca mai ai timp, mai cere una iti poate confirma sau nu ceea ce zice Piu-Piu 
si cu toate astea, ai un loc de munca, si NU te-a dat nicmeni afara, deci…esti una din cei 5 buni care au raams in birou
dupa cum spuneam mai devreme
PS ca sa nu uit- Stilul tau aparte poate fi luat ca BRAND, stil ce sta la baza imaginii tale si pe care et sfatuiesc sa nu ti-l schimbi pentru ca asta iti ofera unicitate
Domnişoarelor, mă scuzaţi dar sunteţi cam monopolizante
)
asteptam si domnii
ba sa se repete, insist
Personal consider ca imaginea noastra conteaza foarte mult si poate face chiar minuni (si aici nu ma refer la posibilele “legaturi” cu seful sau sefa). Este foarte important ce transmitem noi, ca persoane, prin intermediul felului in care aratam si desigur modului nostru de comportare. O imagine impecabila si adecvata locului in care muncim ne poate crea un aer de seriozitate, de constiinciozitate si de incredere de sine, lucruri greu de obtinut pentru ca, hai sa fim seriosi, toti obosim, toti ne enervam si cu siguranta toti avem zile proaste … dar o imagine corespunzatoare poate masca aceste trairi interioare si ne poate crea una mult mai favorabila in fata sefului, sefei.
Plus ca nu stiu daca mai e cazul, dar voi mentiona de asemenea si faptul ca atunci cand puratm o tinuta office, sau una care stim din start ca ne avantajeaza dpdv fizic suntem in mod cert mult mai curajosi si mai increzatori in noi insine.
Contradict me if I am wrong!
no, deci problemele in sine ar fi mai multe: 1- concedierile se fac (fie ele si colective) datorita situatiei in care se afla firmele astazi. cineva avea dreptate ca ti se cere experienta. asa este! angajatorul nu are nici timp, nici bani sa dadaceasca pe nimeni. Iar cine angajeaza oameni proaspat scosi de pe bancile facultatii, au pretentii mari cu privire la studii, cursuri extra-universitare, etc.
Cat despre vina fiecaruia in parte, e mult de discutat. Eu cred ca o tinuta decenta și o atitudine serioasa, dar relaxata deja iti aduc multe puncte forte. Apoi, multi au tendinta sa exagereze, sa-si infloreasca CV-ul. Omul de la HR de aia e platit sa stea de vba cu tine, si sigur te va mirosi. Oricat de gol ar fi CV-ul, e mai bun decat unul mincinos. Conteaza mult si apetenta ta pentru munca, daruirea pt job. Plus ca da rau se te intereseze din start salariul. Angajatorul nu vrea sa auda ca ai avut un job anterior frumos deoarece a fost relaxant. In fine, ar fi multe de spus…
Sunt perfect de acord cu tine dar mie mi s-a parut ca articolul punea ccent pe aspectul exterior… pe look-ul necesar la locul de munca. Nu inteleg de ce dezbatem promelele legate de studii, experienta etc…din moment ce era vorba de … “Imaginea cu care ne prezentăm în fiecare zi la serviciu sau la un interviu, ceea ce vrem să vindem şi ceea ce putem oferi angajatorului pe parcursul colaborării dintre companie şi angajat. Cunoscându-ne pe noi mai bine, reuşim să ne îmbunătăţim Imaginea şi să ne promovăm în societatea în care trăim.” nu?
Sau poate ca nu am inteles eu bine articolul initial?
PS- imaginea nu inseamna numai haine
mai multe detalii aveti aici, iar in discutia mea cu andreeea am vrut doar sa aplic si sa exemplific ceea ce e teoretic in postarea mea, chiar daca ne-am lalait pe un spatiu prea mare : http://andreeastate.wordpress.com/2010/07/05/campania-de-imagine/
Nu e vorba de imagine. E vorba de pupat in c**. Daca pupi in c**, ramai, daca nu, esti dat afara.
Ce este pana la urma imaginea? Ceea ce crezi TU ca, cred CEILALTI despre tine…
Cate implica ea si cat de importanta este in angajare si in mentinerea postului? Imaginea este eticheta noastra, ea te defineste, daca reusesti sa te pui in valoare. La urma urmei suntem un prototip acceptat de alt prototip. Totul se reduce la a fi pe aceeasi lungime de unda.
Consider ca o problema majora la noi, in Brasov si nu numai, este aceea a aprecierii celei mai importante resurse: resursa umana. Ea este ultima in care se investete cu totul, ca atare disponibilizarile sunt doar un fapt ce confirma asta. Este adevarat ca la baza lor stau si o alta serie de motive, insa este mai usor sa ne usuram de cativa oameni si sa ii muncim pe restul, activitatea in asamblu ramand aceeasi, numai ca acum impartita la un numar mai mic. Prea putin se axeaza angajatorul pe factorul uman si nu investe in el, si aici fac referire si la societate. Astfel ca imaginea ta devine tot mai putin importanta de perceput…in sensul ca de foarte multe ori nu conteaza, nu este “apreciata”.
O problema pe care o vad in societatea romaneasca este aceea ca ea a uitat faptul ca omul a inventat calculatorul si nu invers ca atare este mai destept si capabil ca el. Daca s-ar porni mai mult pe principiul acordarii vietii umane si omului in general mai multe benefici, suport si in primul rand mediu de a-si “creea” o imagine, zic eu ca ar merge treaba altfel.
* “crea”, e tarziu la mine
Iti multumecs foarte mult pentru comment. Mi-a placut tare exemplul tau cu “calculatorul” intr-adevar ne lasam coplesiti uneori de o masinarie
prin care ne schimbam aceasta “imagine” a noastra care devine un “avatar”- in loc sa ne promovam imaginea proprie, sa fim mandrii de ea,si eventual sa o imbunatatim… 
@Andreea State. Ai zis ca esti interesata de punctul meu de vedere…asa ca incep dar de la coada la capat ok?
IMAGINEA pe care o are un om este in mare parte bine definita si nu i-o poate schimba un job sau un alt grup social decat daca vrea. Stim toti vorba aia cu cine se aseamana se aduna. Aparenta pe care o afisam toti cu hainele si accesoriile reprezinta imaginea noastra in cazul unui interviu iar asta vine ca o completare a paginii trimise anterior unde era formata alta imagine. Cel de la HR are jobul de a potrivi imaginea de pe hartie cu cea care o are in fata, cu compania, asa se obtine un post!
Despre concedieri, acestea vin in urma nevoii de a usura firma de niste costuri. In general intr-o firma costurile cu angajatii reprezinta cel mai mare procent de acolo se si scade. Niciodata o firma nu o sa foloseasca mai putin curent sau apa sau sa scada productivitatea in favoarea angajatiilor! Imaginea unui angajat in cazul disponibilizariilor se rezuma la relatiile care le are cu superiorii si/sau importanta in postul care se ocupa.
Intr-adevar, se poate observa o usoara tendinta rebela in unele outfit-uri ale angajatiilor dar atata timp cat nu este exagerata sau fara bun simt nu are cum sa deranjeze pe cineva.
Iti multumesc foarte mult pentru raspuns Octi.
ps-cand zic imagine, asta am incercat sa clarific si cu andreeea, imagine nu inseamna numai haine, apropo de “outfit”,
IMAGINEA PERSONALA= FIZIC+ MORAL,
FIZIC= aspect fizic ingrijit, haine, comportament,
Moral= atitudine, etica, auto-control
Si aceasta schema am facut-o si pentru alte persoane care aseara au inceput sa-mi povesteasca cum s-au imbracat intr-o situatie anume, iar eu tot incercam sa le explic ca acest articol nu se bazeaza pe imagine=stil vestimentar
Nu stiu daca vina e a angajatorului sau a angajatului.Eu cred ca amandoua,avand in vedere ca in ziua de azi tot mai multe persoane trec in randul somerilor.Insa, e drept, imaginea cu care ne prezentam, precum si increderea in noi,au o mare importanta in viata de serviciu.
In momentul cand esti angajat pentru un post ce prespune relatii cu clientii , comunicare directa cu acestia,mai exact domeniul vanzarilor,IMAGINEA este fooooarte importanta.
Cum iti explici tu,draga Andreea,ca managerul firmei sa fie cel care iti strica total imaginea.Ma rog,nu dau vina total pe ea,doar ca pe undeva greseste mult.
Inchpiuie-ti urmatoare situatie : tu si sefu’/sefa in firma . Iti vine un client , se aseaza pe scaun in fata ta,in asteptarea informatiilor solicitate . In timp ce tu te zbati si te stradui cu toata puterea sa ii oferi cele mai bune servicii de care acesta are nevoie,sa ii zambesti ,sa te faci placuta , sa ii acstrigi incredrea ., te trezesti,din senin cu o voce ce se suprapune peste tine si incerca sa isi imbunatateasca “imaginea” in fata clientului MEU , nescuzandu-se ca ma intrerupe…Eu in momentul acela , neavand nicio putere de a o intrerupe , ma fac mica si tac , astept sa termine “povestea ” ei .
Oare omul ala , ce sa mai creada … vede in mine o persoana incapabila , nepotrivita pentru postul ala..practic “in plus” .Atunci .. imaginea mea este cu mult sub minus…
Ceea ce nu stie managerul..este ca nu numai imaginea mea o strica..ci si a firmei…Corect nu ?
Da corect eu-client nu mai am incredere in tine, si astfel nici in firma la care lucrezi.
Din ce am citit pana acum aveti cu toti dreptate,aproape toti,dar despre ce joburi vorbiti?Ca eu cred ca doar de joburi de alea de birou,banca,institutii,din astea.Dar somerul sau disponbilizatul care de 4-5 luni umbla de chiaun,scuze expresia,sa isi gaseasca ceva de lucru,ala ce face?Ca,da,si lui ii trebuie imagine.Nu cred ca cineva merge la un interviu nespalat sau cu hainele ca vai de ele,dar pot spune din experienta ca moralul este85% din imaginea asta de care vorbim.Si mai cred ca tot 85% din someri au peste 40 de ani si li s-a cam dus ,dracului,pardon,moralul asta. Numai bine!
E o necesitate si va fi mereu o necesitate, nu doar in Brasovul de azi, sa ai grija pana la cel mai mic detaliu de imaginea ta. E o vorba ce mi-o aminteste mereu mama: cei din jur te vor privi mereu cu 10% la suta mai putin decat te privesti tu pe tine – si are mare dreptate.
Iti scriu din punctul de vedere al patronului de tipografie – al femeii patron. E adevarat ca concedierile masive nu au nici in clin nici in maneca cu imaginea fiecaruia ci sunt o necesitate cu ajutorul careia reusesc sa tin firma pentru inca o perioada in picioare, dar cand alegi cine pleaca si cine ramane, sa zice de pe posturi similare, imaginea conteaza. Conteaza cat de placuta s-a facut persoana respectiva atat in ochii mei cat si ai clientilor sau chiar ai colegilor. De asemenea nu cred ca am concediat vreodata pe cineva pentru imaginea pe care o afisa, nu mi-a fost drag sau daca era prea de tot am incercat sa ii corectez (de ex un agent de vanzari care nu se prezenta cu o imagine corecta pentru firma) dar mereu concedierea a fost facuta numai din prizma rezultatelor profesionale.
Locul unde intradevar imaginea e un punct cheie si decisiv este interviul – acolo trebuie sa arati, sa vorbesti si sa ai o atitudine care sa imi demonstreze ca CV-ul e nimic pe langa ce poti tu de fapt
Nu cred ca am intalnit vreun individ care in ciuda faptului ca e super ingrijit sau ca are grija mereu la ce scoate pe gura, sa nu fie placut si sa nu aiba succes.
Multumesc ptr comment!
Singurul lucru care te va scapa de concediere in perioada de criza este capacitatea de a te face folositor, ba mai mult, indispensabil. Asa ca selectia se face profesional.
Imaginea (limbaj, tinuta, etc) conteaza mai putin in perioada asta, si doar in cazul job-urilor “front-office”. In acest caz deja devine o cerinta a slujbei pentru ca orice “vanzator” (a se citi salesman) stie ca o sa aiba rezultate mai bune daca abordeaza corect imaginea personala. Fiind cerinta, presupunem ca toata lumea o respecta, deci diferentierea se va face, si aici, strict profesional.
Parerea mea…
E o discutie complexa, care trebuie defalcata in mai multe fire. Dar salut initiativa
Andrei
Singurul lucru care te va scapa de la concediere in vreme de criza e capacitatea de a te face folositor, ba mai mult indispensabil. Asa ca selectia se va face strict profesional.
Imaginea (tinuta, limbaj) conteaza mai putin, si doar in cazul job-urilor “front-office”. Orice “vanzator” (a se citi salesman) are un mare dezavantaj daca nu se conformeaza, deci in acest caz imaginea devine o cerinta. Fiind cerinta, presupunem ca toata lumea o respecta, deci diferentierea, si aici, se va face strict profesional (rezultate).
Parerea mea…
Discutia este foarte lunga si trebuie defalcata in multe firicele, insa e extrem de binevenita si salut aceasta initiativa
Andrei