Spaţii verzi în bătaie de joc la Braşov

Pe de-o parte, vinerea trecută, pe la ora 13, adică la ora când soarele arde cel mai tare, în parcul dedicat eroilor, vis-à-vis de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, angajaţii de la spaţii verzi udau într-o veselie florile din ronduri. Stimabililor, experienţa mea într-ale grădinăritului îmi spune, şi o poate confirmă oricine, că nicio plantă nu se udă pe soare. Cel mai bine e să întreprindeţi această acţiune dimineaţa foarte devreme, ori seara, în amurg. Aşa se face în toate oraşele bune;).

Ieri, în vreme ce aşteptam verdele la semaforul intersecţiei Toamnei-Zizinului, am putut zări, chiar lângă fântâna arteziană, nişte crăiţe topite. Ghiciţi din ce cauză? Da, au fost udate pe soare.

Eu înţeleg orice, înţeleg chiar şi faptul că firmele care au câştigat licitaţia pentru floricelele din municipiu au nevoie de profit, dar să plantezi azi nişte flori, iar peste două-trei zile să le omori din inconştienţa de a le fi udat la orele amiezii, când e soarele mai puternic, pentru ca săptămâna viitoare să plantezi altele, şi tot aşa, ţinând-o într-un lanţ vicios, mi se pare că depăşeşte orice limită de bun-simţ a imaginaţiei ori raţiunii.

Pe de altă parte, zilnic privesc la nişte buruieni. Crescute la marginea bordurilor de peste tot din oraş. În parcarea din faţa blocului meu, buruienile au ajuns să aibă aspectul unor tufe de gard viu deja. Eu, în pătrăţica mea, le-am curăţat şi le curăţ mereu, pentru că aşa mi se pare civilizat. Însă în rest e dezastru. Ieri veniseră nişte măturători, care dădeau cu periile şi măturau de praf buruienile, însă niciunuia nu i-ar fi venit ideea de a le fi tăiat cu lopata. E greu, e efort, ce să-i faci? Dar prin efort se atinge civilizaţia.