Desi s-a mai discutat si stiu ca domiciliez intr-un cartier inghesuit (Schei), astazi am trait culmea parcarii: m-am simtit ca omul masina, incompatibil cu trotuarul si perfect adaptat traficului pe carosabil. Inteleg dorinta vecinilor mei de nachbarschaft/vecinatate de a avea masina sub nas, dar de aici pana la a interpreta ad litteram metafora de mai sus se pare ca e o cale foarte… scurta!
Era zi de gratar?
Am fost intr-un oras occidental in care in cadrul centrului vechi erau toate strazile la fel de inguste ca si in Schei. Diferenta majora era ca nu era nici o masina parcata in cadrul centrului vechi ci la intrarea in cel era o dita-mai parcarea subterana in care toti locuitorii isi lasau masinile acolo si apoi erau microbuze electrice mici care ii duceau in orice colt al cetatii…
Super idee. Mistoc!