Universitatea de stat din Braşov este condusă de nişte capete luminate, extrem de luminate chiar. Argumentez:
Pe de-o parte, pe Colina Universităţii s-au montat, pe acoperişurile corpurilor de clădire, panouri solare, întru reducerea consumului de energie. Astă iarnă, căldura se dădea cu ţârâita, nu mai mult de 2 ore pe zi, asta citând dintr-un astfel de cap luminat. În corpul T, acolo unde am majoritatea cursurilor, studenţii degerau. O oră şi jumătate, atât cât durează un curs, era mai mult decât de-ajuns pentru a face ţurţuri. Ferestrele sălilor de la etajul 3 aduceau cu florile de gheaţă din poveştile copilăriei, iar Aula T putea fi lesne intitulată ,,Camera Frigorifică”.
Pe de altă parte, acum, când sunt puţin sub 20 de grade afară, caloriferele din corpul T duduie de căldură. Şi asta se întamplă pe parcursul întregii zile (am testat eu), fapt pentru care mai toate ferestrele şi uşile trebuie ţinute deschise, dacă nu cumva cineva ar vrea să leşine pe-acolo.
Ăsta mi se pare un paradox tipic românesc. Un mod de a ne da cu stângul în dreptul, exact cum face toată lumea cu ocazia Orei Pământului, când se presupune că ar trebui să stingem lumina pentru o oră. Ce folos, dacă în rest aruncăm PET-uri în albiile râurilor, lăsăm apa să curgă în neştire la robinet, când există zone pe Pământul ăsta mare în care lumea moare de sete, la propriu?
Aşa vă întreb şi în cazul Universităţii Transilvania- ce rost are economia exacerbată pe timp de iarnă, şi pretenţiile astea pseudo-ecologiste???


Caloriferele alea au “robinet” ? Intreb pentru ca tu, eu, cine vrei tu romanul sa spunem are o buba pe cap sa deschida caloriferu ala daca cineva il inchide si poate problema nu este doar la universitatea Transilvania.
Presupun ca au niste robinete simple, nu tip termostat.
Insa nu cred ca e cineva atat de dement incat sa se plimbe pe toate coridoarele, si prin toate salile, doar pentru a deschide acele robinete. Totul pentru ca mai apoi sa stea intr-o caldura de lesin, si, implicit, intr-un curent monstru.
cred că ar fi mai folositor să întrebi rectorul, decât cititorii prinbv
și să îmi zici și nouă ce răspunde, că eu sunt chiar curioasă.
Nimic nu mi-ar plăcea mai mult decât să-l întreb. Someday, maybe, who knows?
“sa ne”