Azi dimineaţă, am avut (ne)norocul de a nevoită să ies din casă, pentru că aveam de rezolvat nişte treburi, la ora 6.45. Când am ieşit de pe străduţa mea în strada principală, am crezut că am nimerit pe Patinoarul Olimpic, aspect pe care îl puteţi sesiza şi în poză.
Pe Carpaţilor se plimba un plug, dar nu se vedea nimic în urma lui… Ori oi fi fost eu prea somnoroasă.
Drumul până în oras- treacă, meargă. Giratoriile- aglomerate cu şoferi isterici.
În centru- veşnica poveste a parcărilor nedeszăpezite. Pentru iarna viitoare, mi-am propus să-mi cumpăr SUV. Singurele porţiuni de trotuar deszăpezite erau pe Mureşenilor, în faţa BRD-ului, şi a BNR-ului. În rest, intrat, respectiv înotat, prin zăpada pân’ la glezne.
La întoarcere, adică pe la ora 8.30, şoferii deveniseră şi mai isterici. Toata lumea claxonează, chit că au sau nu motiv. Se pare că pseudo-zăpada asta le-a furat tuturor minţile. Pe Calea Bucureşti, pe sensul de mers înspre centru, rândul de intrat în giratoriu se întindea până aproape de Colegiul de Informatică.
Acum, măcar e bine că a ieşit soarele- poate reuşeşte el să deszăpezească oraşul…
Nu era zapada, era o iluzie optica…