Trubadur de Republicii. Episodul I.

Marius Trubadurul

Există un curent mişto în ultimii ani prin Braşov, practicat la rang de mare artă prin alte sate europene, şi care treptat, a prins şi la noi. După cum bine v-aţi dat seama încă din titlu, este vorba despre trubadurul de stradă, mai exact, de Republicii, cea mai circulată arteră pietonală de prin Braşov.

Vin azi cu o propunere în faţa voastră, şi mai cu seamă un angajament, dacă ideea acestui şir de episoade vă va captiva. Vom încerca să facem un inventar al celor pe lîngă care trecem adesea cu aceeaşi nepăsare cu care trecem pe lîngă vitrina Terranova (noi bărbaţii), al oamenilor ce cîntă de cîţiva ani de-a lungul acestei promenade, fie ploaie, fie vînt, fie vreme faină. De la început vă spun că n-o să-i includ în acest să-i spunem… tribut… pe indienii aceia falşi, care de fapt sunt columbieni, şi-n cel mai bun caz au legătură cu maiaşii sau aztecii, nicidecum cu pieile-roşii din iuesendai, a căror copie kitch-ioasă ne-o tot vîră pe gît an de an, în ultimii 4 ani. Nu. Ăia nu merită nici un fel de tribut. Ăia să se ducă la Constanţa, oraşul de unde au venit manelele, că am văzut că acolo ar prinde mai bine. I-am văzut eu la Mamaia. Vă jur că aveau acelaşi succes răsunător pe care l-au avut şi-n 2005 aici.

Revenind la oile noastre, dragi enoriaşi, azi vi-l prezentăm pe Marius. Marius Simidrean, chitaristul autodidact. Trubadurul pe al cărui chip se vede bucuria de a cînta, zîmbind trecătorilor grăbiţi şi înfofoliţi cu care se întîmplă să aibă contact vizual. Dacă sunteţi din Braşov, nu se poate să nu-l fi văzut, şi în aceeaşi măsură auzit, măcar o dată. Cîntă cam 3-4 ore/zi, în fiecare zi, pe Republicii. Talent cu carul, ureche impecabilă, chitară electrică, Eagles, Beatles, Pink Floyd, Vali Sterian, compoziţii proprii, o încîntare să-l asculţi. De regulă îl veţi întîlni la intersecţia străzii Republicii cu Michael Weiss, după ora 16.00 pînă cînd se întunecă şi furnicarul grăbit de turişti, localnici, riverani, se potoleşte. Dacă vreţi să-l ascultaţi şi-n confortul caselor/maşinilor voastre, Marius vă pune la dispoziţie piesele interpretate de el şi pe CD. Pentru doar 20 de lei. Adică două pachete de Kent 8. Merită!

Singura mea mîhnire în ceea ce-l priveşte nu se referă la el, deşi are legătură cu el. Şi cu cei din tagma sa. Care mi se par nedreptăţiţi de autorităţi şi mai ales de patronii speluncilor de pe Republicii care nu peste mult timp îşi vor scoate de la naftalină terasele pentru a ocupa 80% din lăţimea străzii. Sper să fiţi de acord cu mine cînd voi spune că la ce muzică bună şi potrivită locului ne furnizează Marius şi ceilalţi doi-trei ca el, e de rahat că e acoperită de manelele infecte difuzate prin boxele multor terase. O melodie nu trebuie să fie cîntată de Guţă sau Salam ca să fie o manea.

În încheiere, Marius şi o mostră palidă a muncii sale. Mi-a zîmbit amabil după ce l-am filmat ca pe urs cu telefonul din dotare, şi mi-a vorbit cu “dumneavoastră” şi s-a bucurat modest, deşi e o vedetă (clar e mai cunoscut decît mine sau decît tine, cititorule). I-am spus că voi scrie despre el pe un site fain despre Braşov, şi a pozat special pentru cititorii prinbrasov.com.

PS: urmează episodul II cu Trubadurul de lîngă La Republique.