Apropo de postarea Ionuţului cu, “De ce iubim Braşovul”, mi-am adus aminte de o povestioară cu Răzvan Lucescu şi Dinu Gheorghe pe vremea când erau amândoi la Rapid. Am citit-o undeva, pe un blog, pe un site de sport, nu ştiu exact că, dacă aş găsi aş da linkul.
Se făcea că erau amândoi veniţi în oraş pentru un meci cu Steagu. Era iarnă, mai pe seară, se aşternuse ceva zăpadă pe străzi şi cei doi amici s-au băgat într-un restaurant din Piaţa Sfatului să bea un ceai. Şi cum se uita Lucescu pe geam îi scapă aşa, într-o doară, lui Dinu o vorbă:
- Nea, uite aşa mi-ar place să antrenez o echipă într-un oraş de genul ăsta, frumos şi liniştit.
- Cine ştie Răzvane, poate o să ajungi şi tu într-un oraş de genul ăsta. Ai tot timpul.
Restul poveştii îl ştiţi, bănuiesc, şi ştiţi că Răzvan a plâns când a trebuit să plece din Braşov pentru naţională.
Scris de: Ovidiu Eftimie
Credit foto http://panoramio.com